Istorie

Cotloanele istoriei sunt adesea atât de ascunse și necercetate încât nu ar fi deloc o surpriză dacă, ridicând vălul, să te trezești cu șoarecele țâșnind. Atât de actuale sunt, totuși, secretele pitite acolo. Răsfoiam zilele trecute noua carte a părintelui Dimitrie Valenciuc, parohul Volovățului și vrednicul și laboriosul cercetător al arhivelor Bucovinei. Este vorba despre volumul „Păstorul, organ pentru interesele bisericești”, o monografie a unui episodic periodic preoțesc bucovinean, „Păstorul”. Apariție episodică, dar suficientă pentru a creiona viața bisericească bucovineană imediat după încheierea Primului Război Mondial.
 

Am aflat din acest volum că, în 1919, Asociația clerului a simțit ca imperios necesară convocarea unei adunări care să lămurească vitale chestiuni pentru Biserica Bucovinei. Punctul al cincilea suna cam așa: „Lichidarea raporturilor vechi între Consistoriu și guvernul local și central austriac (împrumutul de război)”. Din dezbaterile adunării se constată că doar 10 milioane de coroane pot fi oficial solicitate Austriei, altele 130, sumă „care s-a stors cu forța de fostul guvern austriac (fără asentimentul consistoriului)” de la mitropolitul Bucovinei, urmând a se recunoaște prin intervenția guvernului român, ca și „celelalte milioane ale fondului nostru religionar, legate bisericești și clopote bisericești (resp. plata pentru ele) câte se păstrează la Viena”. (pp. 23 – 24). Așadar, Fondul Bisericesc al Bucovinei a fost muls fără milă de guvernul statului austriac, care pierdea Bucovina și care era legalmente responsabil pentru banii luați – doar 10 milioane recunoscute oficial, sumele înzecite smulse cu forța trecând – se vede –, la capitolul „pierderi iremediabile”. Nu știu acum mai multe despre această datorie a statului austriac față de Fondul Bisericesc al Bucovinei. Am aflat doar că – șmecheri/șmecheri, dar cu o țâră de onestitate mai mult decât noi – austriecii ar fi recunoscut o parte din datorie și ar fi întors în Trezoreria Statului român ceva în jurul a 4 milioane coroane aur. Bani grei, grei. Biserica Bucovinei nu a primit vreodată acești bani (mai ales că în 1949 Fondul Bisericesc era desființat de către comuniști). Ei se află cu siguranță în vreun bilanț contabil, având, probabil, regimul unui sold debitor… Nu-i așa că ar fi fantastic dacă Statul român s-ar considera în continuare dator Bisericii și, dacă tot nu-i dă Bucovinei, cea care a fost efectiv jefuită, să-i dea măcar Patriarhiei, pentru Catedrala Mântuirii Neamului?!… Nu mă aștept la vreun răspuns.

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

SUMARUL EDIȚIEI