Monica a fost rea de muscă !

Nuu-nu Monica Macovei, nu. Și, poate, nici alte monici slobode și jucăușe, nu. Azi eu îți vorbesc, prietene, de, dee!… Monica Tatoiu! Da, de Monica Tatoiu, zgâtia aia de muiere băgăreață, de-o vezi toată ziulica-toată noaptea pe la mai toate televiziunile patriei, dându-și cu opinia și atitudinea, în fel și chip.
 

O băgăcioasă! O româncă de succes, cu purcoi de parale făcute pe vremea gloriosului și… cosmeticului multinațional Oriflame, dar – vaai! – și c-un cancer somnolent ce șade la pândă. Sorry! Haidem – în pas de… “Tango” – de-om vedea ceva mai la vale despre acest om, pardon, femeie, de 54 de ani etate, fostă, cândva, profesoară de mate. Cu copchil și cu bărbat, la a treia căsătorie… Vampir emoțional M.T.: Prima căsătorie a durat 3 luni de zile, iar cea de-a doua un an și jumătate. Eram studentă. Când m-am măritat prima oară eram în anul II de facultate, aveam 21 de ani. A fost greșeala părinților, și mama și-a asumat-o. Tatăl meu a crezut că prin căsătorie o să mă potolesc. Dar eu sunt genul de persoană veșnic tânără și neliniștită, cum zice serialul! Eu am fost rea de muscă! Dar rea, rea! Dacă intram într-o încăpere – și eram fata doctorului Radivoiovici într-un oraș de provincie! – mă culcam cu cine nimeream. Iar mama era crescută la maici, zicea că trebuie să te căsătorești fată mare, tata era crescut la țară, rigid în privința moralei fetelor, nu era de acord nici cu fustele scurte… Însă eu, la 16 ani, am descoperit plăcerea de a interacționa cu băieții și de a face ce vrei din ei. Că o fată de 16 ani croșetează cum vrea ea un băiat de vârsta ei! Iar eu, când am descoperit chestia asta, am devenit tot ceea ce mama și tata nu voiau să devin. Învățam, eram elevă de nota 10, dar mergeam la discotecă, am făcut sex la 18 ani… Make sex, not war! M.T.: Eu eram la Timișoara, iar Timișoara nu era ca Bucureștiul, din multe puncte de vedere. De exemplu, apărea LP-ul la Munchen, și a doua zi îl ascultam la Timișoara. Era vremea Phoenix, apăruse Woodstock-ul, generația flower-power, deci apăruse și sexualitatea ca luptă împotriva sistemului. Make sex, not war – eram hippie! Și imaginează-ți că așa eram eu, într-o familie radical ortodoxă. Așa că tata, în limitarea lui, a crezut că, dacă o să mă mărit, o să mă cumințesc. Și mi-a băgat asta în cap, îmi zicea că n-o să mă mai ia nimeni dacă mai aștept. Și i-am zis, OK, îl iau pe ăsta! Era deștept, bogat, cu 10 ani mai mare… Dar tata mi-a zis: nu te ia el pe tine! Că aveam un renume groaznic: eram zuza-nebuna. Mă duceam la o petrecere și dacă-mi plăcea unul, gata… Fără protejare, că pe vremea aia nu era SIDA! Fără protejare… M.T.: Am avut un început de cancer la 20-21 de ani, chiar înainte să mă căsătoresc prima dată, cu Radu Stoenescu. Dar m-am vindecat. Însă căsătoria nu a mers, eu am sărit pe geam și am fugit cu un iubit de-al meu. Am dispărut. N-a știut nimeni de mine două săptămâni. De-aceea a vrut taică-meu să mă mărite, pentru că eu tot timpul eram îndrăgostită. Dar mă îndrăgosteam repede și-mi trecea repede, mă plictiseam. Așa că am avut și prieteni care au stat în spitalul de nebuni din cauza mea… O femeie, două… Alt model. Fată de preot greco-catolic, murit opărit. Discretă, frumoasă (fostă), melancolică. Extrem de valoare. Prin talent, cultură, caracter. Ana Blandiana. Soție de Romulus Rusan, superb cuplu de referință. De trai, de suferință. De dragoste. Româncă de rasă, s-o pui la rană. Și pe flamura națională… Să-i citim splendida-i poemă autumnală: Revin în toamnă. Risipă de splendori! Revin în toamnă cum revin acasă Din țări mai libere și mai bogate – Știu iarna care vine, știu bruma care cade Și ceața nesfârșită, ne-nțeleasă. Dar eu visez amiaza-mbrățișată De frigul dimineții și al serii, Ora de miere, galbena zăpadă Pe care-o ning din crengi învinse merii. Eu plâng de bucurie în lumina Nestinsă încă de uriașe nopți Și-n strugurii zdrobiți în teasc din vina De-a fi prea buni, prea dulci, prea copți. Eu vin spre frig, deși de frig mi-e groază Spre fructul putred care se consumă În alcoolul limpede-n amiază Și tulburat în asfințit de brumă. Mi-e frică de-ntuneric și totuși vin și vin Din nesfârșite veri strălucitoare, Unde tânjesc spre fericitul chin Al boabei ce apune-n vin și moare. Orgoliu fraged, dragoste copilăroasă, Fatală, somnoroasă demnitate. Revin în toamnă cum revin acasă Din țări mai libere și mai bogate.

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

SUMARUL EDIȚIEI