Fălticeniul are amintiri… (I)

> Locuri care făceau parte din identitatea orașului de pe Șomuz sunt astăzi de nerecunoscut Până în 1990, municipiul Fălticeni deținea trei zone de agrement care, împreună cu cabana Rădășeni, erau puncte de atracție pentru mulți dintre locuitorii județului.
 

Astăzi, “Dumbrava minunată”, pe unde hoinăreau Lizuca și Patrocle ai lui Sadoveanu, a devenit Mănăstirea Buciumeni, o adevarată oază de liniște pentru suflet; ștrandul, însă, a ajuns depozit de gunoaie, cu toate că este proprietate privată, „Băncuța” este o bodegă cu câțiva clienți în weekend, iar la iaz, “Nada Florilor” este… teritoriu maidanez. Răchita, Lizuca și Patrocle sunt tot ce a mai rămas din “Dumbrava minunată” Lângă bisericuța bătrână, din lemn, de pe vremea lui Alexandru cel Bun, a fost construită o cabană menită să pună în umbră locașul de cult. Cabana turistică „Dumbrava minunată”, un adevărat complex de agrement construit prin muncă voluntară, în cea mai mare parte, a fost pusă la dispoziția marelui public în august 1971. Cabana dispunea de un mic spațiu hotelier la etaj, un restaurant, terasă, căsuțe de vacanță, teren de tenis și volei, popicărie. În perioada sezonului cald, artiștii amatori din oraș și din zonă prezentau spectacole, se organizau întreceri sportive. După 1990, surprinzător, cabana a fost cedată Mănăstirii de maici „Sf. Gheorghe” Buciumeni, a fost demolată, iar pe locul vechii cabane s-a construit biserica. Singurii care au rezistat trecerii timpului sunt Lizuca și Patrocle, care au devenit „locatari” cu acte de… stare civilă aici prin plăcuța amplasată lângă salcia care ne aduce aminte de locul unde ar fi petrecut acea noapte de pomină cele două personaje din proza sadoveniană. De la “Parada rozelor”, la “Parada gunoaielor” Pe pârâiașul limpede al Buciumenilor, care șerpuia ca în poveste printre sălcii bătrâne și pletoase la poale de codru des, s-a amenajat în anii ‘70 ștrandul, cu cele două bazine, pentru copii și pentru adulți. Existau vestiare, dușuri, toalete, bar, grătar pentru mi-titei și o cofetărie într-o construcție din lemn de mesteacăn. Ștrandul a fost funcțional până în toamna anului 1996, pe 24-25 iunie 1995 înregistrându-se un număr record de vizitatori cu ocazia organizării aici a “Paradei rozelor”. Timp de două zile, aici s-a desfășurat cea mai mare expoziție de flori organizată la Fălticeni. Au participat cu flori municipalitatea, Institutul Agronomic Iași, Grupul Școlar Agricol Fălticeni, primăriile din Bistrița-Năsăud și din Tg. Neamț. În toamnă, în ziua de 3 noiembrie, tot la ștrand a fost amenajată, cu concursul regretatului primar George Grămadă, a Primăriei și a Grădinii Botanice din Iași, expo-ziția “Flori de toamnă ’95”. Expoziția și-a ales ca motto un aforism din Goethe: „Dacă pe acest pământ ar fi atâtea flori câte poate cuprinde ochiul unui copil, ne-ar fi teamă să mai purtăm atâtea războaie”. Cu această ocazie s-a decis ca ștrandul să devină în fiecare toamnă locul unde se va desfășura una din cele mai mari expoziții de flori din țară, dar schimbările politice de la cârma administrației locale au pus punct acestei idei. Rămas în grija S.C. Goscom, societate aflată în subordinea Consiliului Local, ștrandul a devenit nefuncțional din anul 2000, iar în anul 2003 a trecut din domeniul public în cel privat, cu ocazia vânzării S.C. Goscom. Ulterior, S.C. Goscom a înstrăinat ștrandul unor persoane private. Deși toți se așteptau ca noul proprietar să-l modernizeze, ștrandul a rămas un loc părăsit, dat uitării. “Băncuța” – cândva loc de întâlnire a oamenilor de seamă Actuala cabană turistică „Băncuța” a fost dată în folosință în 1975. Vechi loc de întâlnire a scriitorilor și pictorilor fălticeneni sau din zonă, așa cum reiese din numeroasele scrieri aflate în Galeria Oamenilor de Seamă și din tablourile din custodia Muzeului “Ion Irimescu”, numele „Băncuța” datează încă din 1904, fiind dat unei cabane construite din lemn în acel loc. Microcomplexul turistic a fost prevăzut cu restaurant, terasă și o cofe-tărie „de unde ochiul poate cuprinde o largă și neasemuit de frumoasă panoramă spre Valea Șomuzului, cu salba oglinzilor lucitoare ale iazurilor și cu verdele nesfârșit al livezilor, dinspre Bunești și Țarna Mare”, cum scrie Vasile Nistoreasa în “Cartea Fălticeniului”. Închisă după 1990 și vândută după privatizarea fostei I.C.S. Mixtă Fălticeni, terasa a fost redeschisă după 2000. În Cabana “Băncuța” funcționează astăzi o discotecă și un bar cu terasă, devenind un loc de întâlnire pentru tineri, în special în nopțile de sâmbătă spre duminică. Din Complexul de agrement „Nada Florilor” doar stadionul a rămas întreținut Realizările edilitar-gospodărești de dinainte de 1989 s-au datorat, pe de o parte, banilor primiți de la stat, iar pe de altă parte, prestației benevole, “patriotice”, cum era numită, a cetățenilor orașului, îndeosebi, pentru amenajarea unor obiective de agrement, social-culturale sau sportive printre care s-a numărat și Complexul de agrement „Nada Florilor”. Aflat în preajma iazului Șo-muz, Complexul de agrement „Nada Florilor” se întindea pe o suprafață de 6,6 hectare și cuprindea stadionul, cabana “Nada Florilor”, parcul și iazul. Stadionul „Nada Florilor” a fost dat în folosință în anul 1975. Are o capacitate de 10.000 de locuri și o clădire prevăzută cu bucătărie, baie, camere de odihnă, instalații de sonorizare. Momentul inaugural a fost marcat de desfășurarea unui meci de fotbal amical între echipa locală, Foresta, și echipa bucureșteană, Steaua. După “decesul” echi-pei de fotbal Foresta, stadio-nul a fost folosit pentru diverse activități sportive locale. În prezent, echipa de fotbal “Șomuz” a Școlii de Subofițeri Jandarmi Fălticeni atrage spectatorii din nou pe stadion. Cabana “Nada Florilor” adăpost ilegal pentru cei fără locuință Amplasată lângă stadion, cabana “Nada Florilor” era locul unde puteai mânca în orice zi, în orice anotimp, mâncăruri pe bază de pește proaspăt. Cu o arhitectură deosebită, din care nu au lipsit lemnul și stuful, cu bazine cu pește proaspăt, cu bucate tradiționale, saramură ori un borș de pește bine pregătite de bucătari iscusiți, cabana a rămas o amintire pentru cei trecuți de 40 de ani. După 1990 a schimbat mai mulți proprietari, ultimul fiind fosta societate Piscicola, iar după lichidarea acesteia cabana a rămas fără stăpân. „Nada Florilor” a devenit locul unde își fac veacul persoane fără adăpost. Cu garduri rupte, geamuri sparte, înconjurată de buruieni, cabana este acum clădirea care îi sperie pe cei care își au domiciliul pe strada Teilor “pentru lucrurile care se întâmplă aici. Este ca o casă a nimănui, de la care fiecare ia ce are nevoie, iar boschetarii și-au găsit loc de refugiu”, după cum ne-a spus unul dintre cei ce locuiesc în preajma cabanei. (Va urma)

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: