Cezar's

D’ale politicii (103)

– Un dicționar… alternativ –
 

> Boli. Cele mai răspândite boli omenești sunt și incurabile: diareea verbală și constipația cerebrală. > Cangur. Animal exotic, comparat de Jules Renard cu un… purice uriaș. > Consolare. Ceea ce ne poate consola la moartea unei prietene – spune o sexagenară – este faptul că în urma ei rămâne un văduv disponibil. La această vârstă bărbații devin, pentru noi, o raritate… > Delicii. 1 + 1 = 69. (R. Queneau) > Dorința (ca pervertire). „Alți bărbați la fel ca tine m-au făcut să devin ceea ce sunt. Dacă m-ai iubi cu adevărat, m-ai plăcea pur și simplu în loc să mă dorești, fierbinte” (Jane Russell în „Bărbații preferă blondele”,1953) > Evrika! Oamenii își complică viața căutând, așteptând și imaginând soluții complicate, ipotetice. În realitate, doar rezolvarea imediată, simplă, produce efecte. > Femeie. Unicul „cadou” care vă alege. > Goi. Astfel dormeau, în imensele lor paturi – uneori late de 3-4 metri – mai sărăcăcioase ori, după starea fiecăruia, cu baldachin și groase perdele, strămoșii din Evul Mediu Timpuriu ai europenilor de azi. Ei se înveleau cu cuverturi mari, pe măsura paturilor, făcute din blănuri, adecvate cerințelor de confort termic, deficitar atunci în iernile grele. Abia după 1500 textilele încep să înlocuiască pieile de animale în lenjeria de pat. Fapt ciudat pentru noi, în același pat dormeau, de regulă, stăpânii, servitorii, musafirii. Nuditatea nocturnă nu era asociată sexualității, de aici delicioase pagini de literatură burlescă, despre neveste istețe și soți nătângi. Căutarea și privilegierea intimității în dormitor – conceput abia mai târziu ca o cameră având exclusiv ori în principal această destinație – vine o dată cu apusul Evului de Mijloc: a dormi goi și împreună capătă repede o clară conotație sexuală. Invers, cămașa, haina devin o dovadă de castitate. Regele Marc îi descoperă pe Tristan și Isolda dormind împreună, dar suspiciunile îl părăsesc atunci când vede că femeia își păstrase lunga cămașă, iar bărbatul pantalonii. Din rațiuni asemănătoare, purtarea cămășii de noapte se va generaliza, îndeosebi în rândul păturii avute. > Hâc! Necazul este că trebuie să bei ca să-i poți suporta pe cei din jur, iar taman când ai izbutit, nu te mai suportă ei… > Leafă. Femeile care câștigă mai mult decât soții lor au mai multe șanse de a fi înșelate, susține un studiu. Autorii și comentatorii lui nu sunt unanimi în explicații: unii invocă, pe lângă timpul liber mai mare de care dispune bărbatul mai puțin implicat profesional, complexul acestor urmași ai șefului de familie din zorii istoriei ce era exclusiv responsabil cu vânarea fiorosului mamut și, în general, cu asigurarea nevoilor vitale ale celor apropiați. Alții cred că programul și preocupările femeii „șefe” diminuează interesul pentru intimitatea în cuplu. În fine, același studiu arată că, dimpotrivă, femeile dependente financiar de partener sunt mai puțin înclinate să se arunce în brațele altuia: feminitatea nu este esențial definită nici prin statutul de „întreținător”, nici prin obsesia cuceririi, ci mai ales prin maternitate și prin dorința de a organiza vieții familiei. > Minciuni. „Dacă preferi minciunile… eu îți stau la dispoziție” (James Steward în „Fereastră spre curte”, 1955) > Moș Crăciun. Vârstele bărbatului se pot bine defini și delimita funcție de raportarea lui la simpaticul personaj cu barba albă: la început crede în existența moșului, apoi nu mai crede, după care continuă prin „a fi” Moș Crăciun și sfârșește prin a semăna leit cu el. > Ochi. S.P.P.-iștii însărcinați cu paza lui Traian Băsescu au ajuns să citească rapid, pe chipul acestuia, momentul în care, enervat de un interlocutor, el abordează acea privire tipică, rece, tăioasă. „Atenție la șefu’, iar face cu ochiu’!”, se anunță ei. Cum? Făcându-și, probabil, cu ochiul, între ei… > Pat. Tabla… înmulțirii. > Retard. „Tu iubești ceea ce noi am fost, dar ești incapabil să iubești ceea ce am devenit.” (Michelle Pfeiffer în „Viața în doi”, 2000) > Rochie. Un compromis schimbător în eterna luptă dintre dorința recunoscută a femeilor de a se îmbrăca și tentația lor ascunsă de a se dezbrăca… > Scuze. „Putin nu e Dumnezeu”. Astfel îi ține partea, îl scuză – că doar nu credeți că ar fi îndrăznit să comită ditamai actul de lezmajestate ? – Patriarhul Rusiei pe un „țar” modern, pe acest Vladimir tot mai contestat de omul de rând. De acord, dar Putin o știe, e de acord cu afirmația „minimalizatoare”? > Statistică. Meșteșug de mințire cu ajutorul cifrelor? Așa se pare, dacă punem față în față două recente sondaje europene: la întrebarea „ați fost infidel(ă) partenerului în ultimii 6 ani?” au răspuns afirmativ 6,7 % din repondenții de sex masculin și doar 3,3% dintre femeile intervievate. Dacă într-adevăr există un număr dublu de bărbați infideli, cu cine își înșală ei femeile? Există, prin urmare, foarte multe femei care au parteneri multipli sau discrepanța cumva ilogică se ex-plică, simplu, prin lăudăroșenia tipic masculină, exacerbată, matematic, de discreția în materie a doamnelor? Parcă special pentru a da credibilitate acestor cifre, Jules Re-nard scrisese, la vremea lui, această definiție: „Încornorat: ce ciudat că acest cuvințel nu are… feminin!”. > Șansă. „ – Îți cauți steaua norocoasă? Este aceea./- De unde știi?/- E steaua mea.” (Penelope Cruz și Vincent Perez în „Fanfan la Tulipe”, 2003) > Șantaj. Corect: singurii care nu se tem de șantaj nu sunt cei cinstiți (ei simt, din bun-simț și teamă, că oricum ar putea fi șantajați pentru măruntele lor compromisuri), ci experții în șantaje. Corolar: cei pe care îi tot vedem la televizor perorând că ei nu pot fi șantajați au un unic temei: șantajează. > Tăcere. Cu cât se rostesc mai multe cuvinte, cu atât este mai multă deșertăciune. (Eclesiastul) > Târg. Bărbatul care își cumpără nevastă își vinde pe veci libertatea. > Țel. „Tu îmi inspiri dorința ciudată de a deveni mai bun” (Jack Nicholson în „La bine și la rău”, 1998) > Țoale. Doar nu m-am îmbrăcat astă-seară atât de ușchit încât nimeni să nu mă bage în seamă. > Virus. Nu disprețuiți inamicii „mărunți”: un leu este vizibil, un virus nu. > Vis. „Cât de mult aș vrea să trăiesc într-un basm cu zâne…” (Julia Roberts în „Pretty Woman”, 1990 ).

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

SUMARUL EDIȚIEI