Un punct de vedere

Ecouri colorate …

Vacarmul crizei generale în care se zbate societatea noastră a fost întrerupt: Puterea Cerească ne-a chemat la un moment de meditație, spre a ne aminti că suntem muritori.
 

A murit Adrian Păunescu, poetul care a luminat ani în șir sufletul românilor, când cenușiul acoperea bolta vieții noastre cu orizonturi închise. Ecourile ce au și urmat confirmă spusele lui M. Eminescu: „Rele-or zice că sunt toate câte nu vor înțelege/ Dar, afară de aceasta, vor căta vieții tale/ Să-i găsească pete multe, răutate și mici scandale”. Avem încredere că mințile luminate vor pune în valoare aurul și nu sterilul din ceea ce a lăsat în urmă un om, un talentat poet, un patriot neobosit, care și-n ultimele clipe s-a rugat dorind… „țării mele, minima dreptate”. Cum să nu ne amintim iar de Eminescu și de „Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie?” Amândoi poeți, români adevărați, înzestrați cu har bogat și dăruire au trăit în ere diferite. Au fost caractere diferite în viață, dar au avut aceeași țară în suflete, pentru care au ars de iubire și de amar. Prin scrisul lor, atât în poezie, cât și în jurnalism, și-au apărat „sărăcia și nevoile și neamul”. Dacă Eminescu ne-a lăsat ca un adevărat testament „Doina”, multă vreme interzisă, Păunescu a recitat-o în fața mulțimilor de pe întreg plaiul nostru. Când temperatura din viața politică s-a mai schimbat, Adrian Păunescu a fost chemat la N. Ceaușescu și i s-a dat dispoziție să recite „Doina” la Cenaclu, cu care urma să se deplaseze în Ardeal. Bucuros și revoltat că tocmai atunci era foarte răgușit, a recitat-o și a tot recitat-o… Dacă adevărul despre viața și moartea Luceafărului este în atenția cercetătorilor, „elita” nu încetează cu denigrarea lui, în ciuda faptului că opera i-a fost tradusă în peste 60 de limbi de circulație de pe glob. Avea dreptate T. Arghezi care a spus că „Eminescu nu este al românilor, el este al lumii întregi”. Dacă reprezentanți ai forului cultural român, care ne reprezintă țara peste hotare, l-au numit pe Eminescu „un cadavru uitat în debara”, nu trebuie să ne surprindă ecourile tot mai „colorate” la adresa lui A. Păunescu, om vulcanic, înzestrat cu har și cu suflet, în care au vibrat toate coardele neamului. El a intuit involuția economiei țării încă din anii ’93, ’94, pe care a strigat-o ca să se știe, în volumele „Front fără învingători”, „Noaptea marii beții”, „Româniada” și în „Bieți lampagii”. Nimeni dintre poeții contemporani n-a fost mai aproape de țăranii noștri, de lipsa pâinii de pe masă sau de marginalizarea culturii. Nu i-a fost teamă să-i numească „analfabeți” pe cei vinovați de „Tragedia națională”. Admirația pentru Luceafăr și, poate, destinul au făcut ca toate așezările românești enumerate în „Doină” („De la Nistru pân’ la Tisa, din Boian la Vatra Dornei, din Hotin și pân’ la Mare, din Satmar până’n Săcele și de la Turnu-n Dorohoi) să fie însuflețite cu cele mai înălțătoare versuri și muzică folk prin Cenaclul Flacăra. Din aceleași sentimente patriotice, a susținut chemarea: „Ștefane, Măria Ta, tu la Putna nu mai sta!”. S-a oprit la Putna cu Flacăra acelor ani și au vibrat zidurile ctitoriei lui Ștefan și i-au răspuns înălțimile din jur cu „Tricolorul” lui Ciprian Porumbescu, ecou venind tocmai din anul 1871, de la acele serbări de la Putna, cu o mare mulțime de oameni. Acolo, la Putna, alături de bucovineni, Păunescu, sub dangătul de clopot al mănăstirii, a trimis Cerului ruga: „Doamne, ocrotește-i pe români!”. Cu toate acestea, în manualele școlare, unde apar atâtea nume (necunoscute) de contemporani literați, nu-l întâlnim și pe Adrian Păunescu. Măcar strofa în care poetul numește STEA pământul pe care ne naștem și în care ne retragem spre odihnă ar merita un colț de pagină de manual: „O, Doamne, fă ce vrei la suprafață,/ Pe noi ne poți certa și-apoi ierta,/ Cu moarte, cu izbavă sau cu viață,/ Dar lasă-ne sub tălpi această STEA”. Steaua îl adăpostește acum la Bellu alături de Luceafăr, iar noi, care am rămas murmurându-i ruga „Doamne, ocrotește-i pe români!”, îi vom ocroti memoria, în ciuda „coloratelor” ecouri. VIORICA LAVRIC, Gura Humorului

Print Friendly, PDF & Email

Admitere USV

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: