PSD Suceava 2020

Un student bucovinean la Expo 2010 Shanghai

Shanghai este unul dintre cele mai mari orașe din lume, cu o populație de peste 19.000.000 de locuitori. Este considerat și unul dintre cele mai frumoase orașe de pe mapamond, de altfel așa și este numit: ,,giuvaierul chinez”. Este, de asemenea, unul dintre centrele economice mondiale de bază, pe motiv că în acest oraș se învârt miliarde de dolari zilnic. Turiști din toate colțurile lumii vin să admire arhitectura acestui oraș, să înceapă o afacere sau pur și simplu să cutreiere pe străzile minunate ale Shanghaiului.
 

Acestea ar fi doar câteva motive pentru care s-a decis la 13 decembrie 2002, la cea de-a 132-a Sesiune a Adunării Generale a Biroului Internațional de Expoziții (B.I.E ), ca întâlnirea tuturor statelor din lume să se plaseze în EXPO SHANGHAI. Expo Shanghai este un fenomen ce nu se petrece în fiecare an, a fost o expoziție, iată deja vorbim la timpul trecut, în care fiecare stat a venit să-și promoveze propriul patrimoniu, cu noi idei legate de viitor. Cu alte cuvinte, o amplă și diversă expoziție. Tema Expo 2010 Shanghai a fost Better City, Better Life și mascota a fost Haibao! Mascota semnifică comoara celor patru părți ale lumii și este un simbol al alfabetului chinezesc. Expo Shanghai, desfășurată pe o suprafață de două ori mai mare decât cea a statului Monaco (aprox. 6 kmp), după date statistice a fost un eveniment de două ori mai costisitor decât Jocurile Olimpice Personal, student fiind, am avut ocazia să merg în ultimul weekend în care Expo a fost deschisă turiștilor. Evident, sâmbătă 23 octombrie 2010 a fost una dintre cele mai aglomerate zile din toată perioada Expo, oficial atingând în jur de 1 milion de turiști, neoficial mai mult. Un bilet pentru studenți costa circa 32 dolari, iar pentru adulți, 55 dolari pentru o singură zi de acces. A fost o zi destul de udă, ploaia neoprindu-se deloc toată ziua, dar ceea ce am vizitat acolo a șters tristețea ploii. Am vizitat Expo Shanghai împreună cu doi prieteni de-ai mei, colegi la Huazhong Normal University: Norel, din Marea Britanie, și Ivana, din Slovacia. Cozile erau interminabile, la fiecare pavilion era cel puțin o oră de așteptat. Dar turiștii aveau prioritate la pavilionul țării de unde proveneau, împreună cu prietenii lor. Astfel că am putut intra cu ușurință pe ,,teritoriul” României, Marii Britanii și al Slovaciei. Pavilionul României a cam lăsat, mult, de dorit, în comparație cu alte pavilioane, deși arhitectura era impresionantă și poziționarea destul de centrală. În Zona C a Expo, orice pavilion vizitai, aveai drum către pavilionul României. În sala de expoziție erau însă puține obiecte de proveniență românească și câteva imagini care nu erau prea reprezentative, în vreme ce țările din Africa și cele din Insulele Caraibe aveau mii de obiecte autentice aduse din țara lor pentru expoziție. Dar partea frumoasă a pavilionului românesc a fost spectacolul. O coadă de peste 300 de metri, plină de turiști entuziaști care așteptau să intre, bloca prioritatea de intrare în alte pavilioane. Pavilionul României era în formă de măr, din care s-a tăiat o felie, cu tema Greenopolis. Și era de așa natură, încât reprezenta o scenă destul de mare și cu o tribună foarte mare pentru un public numeros. Spectacolul era de circa 30-40 de minute și consta într-o demonstrație de dans popular, apoi dansatorii români veneau în fața publicului și doritorii puteau să participe și să învețe dansul popular românesc. Era ceva special, ce sincer nu am văzut la alte pavilioane în acea zi. Eu și colega mea Ivana am dansat împreună cu acei artiști și am motivat și alți chinezi să participe la acel dans. Se vedea pe fața tuturor că se distrează și sunt fericiți. Un rezultat al Expo este toleranța în diversitate totală de cultură, de rasă, de culoare. Restaurantul românesc era de asemenea plin; era coadă și la așteptarea în restaurant. România este cunoscută în China; pe stradă și oriunde, de fiecare dată când un chinez mă întreba de unde sunt și auzea de România era foarte entuziasmat, exclamând numele lui Ceaușescu. Mulți mi-au zis ,,China și România sunt foarte bune prietene”. Chiar și când eram cu prieteni din SUA sau Anglia, țări dezvoltate, eu eram cel mai băgat în seamă. Cam atât despre pavilionul României, cu bilele negre și bilele albe. Se poate spune că a fost un succes, dar o tânără de origine chineză care făcea parte din stafful pavilionului românesc mi-a zis că România a intrat în niște conflicte cu organizatorii Expo. Nimic nu poate perfect. Oricum, felicitări România din partea mea, te-ai descurcat mai bine decât multe alte țări supradezvoltate, lăsând o imagine destul de bună! Pavilionul Marii Britanii era integrat în tema Expo: a oferit o soluție pentru o viață mai bună – lumina naturală cu ajutorul soarelui ce nu poluează și nu distruge mediul înconjurător. Arhitectul ce a construit pavilionul a folosit numai sticlă în formă de tuburi: un capăt era în exterior pentru a capta lumina solară și celălalt capăt era în interior și ilumina foarte bine încăperea. Era impresionat, se vedea o tentă de viitor și chiar simțeai că lumea poate fi mai bună cu această tehnologie destul de simplă și foarte eficientă. Un pavilion în care ne-am simțit bine toți trei a fost cel al Africii. Aici a fost adus tot ce se putea spune că e reprezentativ pentru continentul african: de la colibe din paie, la artefacte prețioase, îmbrăcăminte, muzică, tablouri; tot decorul era impresionant. Steagurile pluteau peste tot, toate persoanele din Africa erau dornice să aibă cât mai mulți turiști la ele în sector și erau foarte prietenoase; chiar ne îndemnau să facem poze împreună. Gorile uriașe de pluș păzeau încrezătoare statui prețioase din bronz sau din materiale ce valorau chiar mii de dolari. Am putut chiar să ne jucăm cu niște arme de vânătoare ce aveau ca cerință multă forță, pentru că erau foarte grele și nici acum nu-mi imaginez cum reușeau să le manevreze corect. Știam că Pavilionul Africii este impresionant și a fost exact ca așteptările noastre. Organizarea foarte bună a făcut să ne simțim bine, și dacă nu eram la jocul timpului, puteam să mai petrecem ore bune acolo. Pavilionul caraibean a adus energia exotică în noi. Poze uriașe cu marea, cu plaje incredibil de frumoase, muzica specifică acelei zone ne-au făcut să simțim că ,,ce mai contează să avem o viața mai bună, când avem așa ceva”. Oare nu putem să ne mulțumim cu natura pe care o avem, cu civilizațiile și culturile diferite de pe Pământ? Poate că am exagerat, dar în Caraibe este acel mister care te face să petreci mult timp pe lângă căsuțele de pe plajă, pe lângă posterele cu clădirile din acea zonă. Se vedea că e o zonă rurală, dar foarte mult căutată și puțin modernizată, cât să ofere o viață decentă tuturor turiștilor din toată lumea. Bahamas era una din atracțiile principale, păcat că nu aveau acolo și o agenție de turism, pentru sfârșitul Expo cred că ar fi fost invadată de chinezi și nu numai. Pavilionul Cehiei a fost mai frumos decât cel al Slovaciei, oferind modele de o viață mai bună, în timp ce pe teritoriul slovac am regăsit istoria acestei țări. De la un mini-altar bisericesc până la un model de dormitor din secolul XIX. Pavilionul ceh era destul de ciudat, mai toate obiectele expuse erau atașate de niște cuburi prinse de tavan. Barul ceh era de asemenea căutat, foarte mulți oameni stăteau la coadă. Când mă refer la ,,oameni” la Expo, să știți că majoritatea sunt chinezi, presupun că trei pătrimi. Străini erau, dar îi găseam foarte greu. Numai în Starbucks ce am găsit; puteam spune că era o reuniune de străini. Un grup de circa 10 americani de o vârstă destul de apreciabilă au fost destul de simpatici cu noi. Ne-au văzut așa de tineri, ne-au luat imediat la întrebări și ne-au apreciat destul de mult spunând că îți trebuie mult curaj să stai în China de unul singur. Ne-au felicitat că suntem descurcăreți, ,,atâta timp cât poți trăi în China de unul singur și cu prietenii pe care ți i-ai făcut, nu îți va mai fi frică de nimic pe viitor”. Se putea vedea pe fața lor că ne apreciează ca studenți, spunând că ,,voi sunteți studenți cu adevărat, prin hotărârea să învățați altă limbă și să mergeți să vizitați cealaltă parte a lumii”. După aceasta, am decis să mergem în sectorul asiatic și am rămas destul de șocat să văd ce diferența este între Asia și restul lumii, Asia fiind mult mai frumos reprezentată decât Occidentul. Se putea vedea din arhitectura pavilionului Chinei și nu numai: Taiwan era o sferă uriașă de sticlă ce noaptea avea holograme cu idei de viață mai bună. Într-un cuvânt – arăta viața din Taiwan. Spațiul de plimbare, parcurile, clădirile în forme de conuri, ce în principiu erau de ornament, erau uriașe. Am avut norocul să fim noaptea acolo ca să putem admira miile de lumini ce puneau în evidență arhitectura. Din păcate, în Pavilionul Chinei nu am putut intra, deoarece se intra cu bilet de ordine și cei ce nu aveau așa ceva trebuiau sa aștepte într-o coadă interminabilă de aproximativ 6 ore. Am încercat, dar nici măcar prin spatele paznicilor nu am putut intra. Asta era o consecință a unei organizări din partea Expo foarte bune. Oricum din exterior, Pavilionul chinez era incredibil – pentru mine, unul dintre cele mai frumoase. Tema Pavilionului Chinei a fost înțelepciunea chinezească în dezvoltarea urbană. Acum am înțeles de ce președintele Chinei, Hu Jintao, a spus la deschiderea expoziției că această expoziție este ,,o punte între China și lume “. Locul 2, 3, 4, 5 fiind tot din sectorul asiatic. Dacă te gândești și analizezi cele două părți ale lumii din Expo, aș putea spune că Occidentul, cu tot ce este în el, face parte din ghetoul orașului modern, frumos și cu o viață incredibilă oferit de Asia, în special China. Acum am aflat că la Londra, oraș care a găzduit prima expoziție mondială în 1851, China a participat aducând doar 12 cutii de mătase de la Shanghai. Și iată, după un secol și jumătate, ce este orașul Shanghai! Spune multe, nu? Clădirea centrală de distracții din Expo era cea mai mare clădire, în formă de navetă spațială, în formă de lentilă, și era susținută de niște piloni la fel de groși ca pavilionul României. În interior, la primul etaj, am găsit un patinoar: era raiul pentru noi. După o zi de plimbat non-stop a meritat să ne relaxăm o oră pe patinoar împreună cu niște noi prieteni chinezi. În special erau fetele care lucrau în stafful Expo, studente la fel ca noi. La etajele superioare erau săli de cinema, magazine, un mall mai bine zis, restaurante luxoase ce aveau mese VIP în camere separate, dotate cu televizoare și sisteme de muzică pentru o mini petrecere. Pe marginea clădirii, mai bine zis pe marginea lentilei, era un balcon ce înconjura clădirea. De acolo puteai admira aproape întreaga Expo, fluviul ce trece prin mijlocul Shanghaiului, deoarece această clădire era așezată pe marginea fluviului. De aici aveai o priveliște uimitoare și de neimaginat. Seara, Expo era feerică, luminile făceau ca totul să se simtă în mișcare, vedeai mii de oameni pe stradă. Cam asta a fost Expo, mai bine zis ce am putut vedea noi, studenții, în scurtul timp pe care l-am avut la dispoziție, pentru că studenții ce studiază în China au un program foarte riguros stabilit și care trebuie respectat. Evident, nu pot descrie prin cuvinte toată splendoarea acesteia, dar cel puțin un fir din realitatea trăită acolo am dorit să-l prezint ca un bucovinean ce am avut privilegiul de a vizita această expoziție. Expo a durat 184 de zile, 1 mai-31 octombrie 2010, și a avut în total 73 080 000 vizitatori. Să sperăm că următoarea Expo, ce va fi la Milano, va depăși sau cel puțin va egala ca frumusețe și eficacitate Expo Shanghai 2010. SEBASTIAN DEMCIUC Student of the Huazhong Normal University Wuhan, Hubei Province, P.R.C.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: