Centrele de reabilitare și recuperare neuropsihică din județul Suceava sunt deja arhipline, parte la capacitate maximă, parte reușind să facă loc chiar la câțiva oameni în plus. În prezent, aproape 800 de persoane adulte cu handicap neuropsihic și persoane cu probleme sociale trăiesc în cele cinci mari centre administrate de Direcția de Asistență Socială și Protecția Copilului Suceava, ceea ce face ca unitățile să funcționeze deja cu porțile închise. Un loc nou acolo se câștigă doar în cazul unui deces și, mult mai rar, în cazul în care familia își ia acasă ruda bolnavă. Pe tot parcursul anului 2010, până la 2 octombrie, au fost internate în unitățile de recuperare și reabilitare neuropsihică sucevene 103 persoane, dintre ele 9 fiind internate la Centrul “Sf. Mihail” din Spătărești și casa de tip familial “Phoenix” din Siret. Deși sucevenii o duc greu anul acesta, numărul persoanelor internate depășește doar cu 15 pe cele de anul trecut. 29 de suceveni au prins câte un loc la Sasca Mică, 25 la Costâna, alți 25 la Pojorâta, 13 la Zvoriștea și 2 la CRRN Mitocu Dragomirnei. Putem spune că familiile bolnavilor neuropsihici au avut noroc și că marea majoritate a solicitărilor de internare au putut fi rezolvate. În ce mod și cu ce eforturi, doar șefii de centre ar putea spune, pentru că respectarea ad litteram a normelor europene ar fi făcut de mult imposibilă orice internare. “Presiuni pentru internări au fost în permanență, pentru că există lume bolnavă, care are nevoie de serviciile noastre. Noi am reorganizat, am mai creat spații, am mai făcut loc, dar acum nu mai este unde. În acest moment, la Sasca Mică doar o construcție nouă ar mai putea rezolva problema altor internări”, a declarat Gheorghe Fron, directorul CRRN din această localitate, practic o “fabrică” de asistență socială, ce are acum în grijă nu mai puțin de 420 de persoane cu handicap neuropsihic și câteva cazuri sociale, deja mai multe decât capacitatea. La CRRN Costâna e la fel de aglomerat. “Avem 190 de beneficiari și o capacitate de 193 de locuri. Doar 3 locuri libere nu înseamnă mai nimic”, a afirmat și Marius Boghian, șeful centrului de la Costâna. În centrele de la Mitocu Dragomirnei și Zvoriștea e “full”, trăind aici 49 și, respectiv, 60 de adulți care nu se pot îngriji singuri și pentru care nici familia nu și-a putut asuma vreo responsabilitate. La Pojorâta, până anul trecut doar cămin pentru vârstnici (un fel de cimitir al elefanților în care singuri sau în perechi, bătrânii se internau pentru ultimii ani de viață), capacitatea a fost de asemenea depășită, aici fiind îngrijite deja 80 de persoane, față de 75 cât presupune capacitatea maximă. La Suceava, bătrânii săraci n-au nevoie de grija statului Dintr-o discuție cu Mihaela Nacu, șefa Secretariatului Comisiilor de Specialitate a DGASPC Suceava, reiese o concluzie cel puțin paradoxală. În timp ce, în toată țara, bătrânii copleșiți de singurătate, boală și sărăcie bat disperați la ușile căminelor, ale centrelor, ale tuturor unităților de asistență socială, cei de la Suceava preferă să pătimească și moară acasă, decât să meargă în grija statului. “Din cele aproximativ 100 de persoane internate, 90% sunt cele cu afecțiuni neuropsihice și doar 1-2 cazuri sociale. Asta e realitatea la noi. Chiar dacă o duc greu, oamenii nu solicită internarea în centre”, a declarat reprezentanta DGASPC. Ioan Raia, șeful CRRN Pojorâta, a confirmat acest lucru printr-un exemplu concret. “Știm o familie de bătrâni care o duc foarte greu. Cade casa pe ei. Le-am sugerat că ar putea-o duce mai bine în centru și să vină, dar n-au vrut. I-am ajutat în continuare să-și cumpere tabla de pus pe casă, dar cu o condiție, de la 1 noiembrie să vină la centru pentru că pe iarnă nu se poate locui în casa aceea. M-au rugat însă să-i mai las o lună, că vin de la 1 decembrie. Acum vom vedea dacă vor veni și de la 1 decembrie…”, a declarat șeful centrului de la Pojorâta. S-a găsit loc pentru toți Cele peste 100 de persoane cu tulburări neuropsihice au fost internate anul acesta în centre la solicitările insistente ale familiilor. Motivul invocat a fost în marea majoritate agresivitatea bolnavilor neuropsihici și incapacitatea rudelor de a se mai îngriji de ei în aceste condiții. Mihaela Nacu a declarat că DGASPC a reușit în 2010 să facă față solicitărilor și că s-a mers cam “bara-bara”, pentru că s-a făcut loc în centre pentru oamenii respectivi rămânând nesoluționate până acum doar 3 dosare. “Există, firesc, și dosare vechi, clasate însă. După ce au solicitat internarea pentru o rudă sau alta, n-a mai venit nimeni să continue demersurile. Mai sunt de asemenea dosare neargumentate, în care rudele solicită internarea cuiva, dar când încep întrebările despre starea celui în cauză se constată că situația nu impune luarea măsurii”, a spus reprezentanta DGASPC Suceava. Internat pentru un an, dar “uitat” în centru 30 La internare, rudelor li se spune că măsura este luată, inițial, pentru o durată de 1 an, timp în care bolnavul trece prin perioade de tratament medicamentos, terapie, cooptare în diferite activități prin care se încearcă echilibrarea lui. Normal și sănătos mintal omul acela nu va fi niciodată, dar în destule cazuri starea bolnavului neuropsihic i-ar putea permite reintegrarea în familie. Într-o familie care l-ar mai vrea, nu una care răsuflă ușurată că a scăpat de grija “nebunului” care a făcut-o de râs în sat. Din păcate, rudele care să încerce să-și ia neamul acasă sunt extreme de puține. Odată pasat în Centru, familia se spală pe mâni de grija lui, vine poate în vizită din când în când, ca apoi să dispară de tot. Astfel, internați inițial pentru un an de zile, sute de suceveni cu afecțiuni neuropsihice rămân în centre zeci de ani. Unii nu mai au pe nimeni, dar mulți sunt părăsiți, uitați de copii, de frați etc. “Le spunem că internarea se face pe un an, după care, dacă măsura se impune, se procedează la prelungire. Când le pomenim de perioada limitată, rudele se schimbă la față brusc. Sunt de-a dreptul îngrijorate că responsabilitatea lor nu ia sfârșit odată cu internarea în centru”, a afirmat Mihaela Nacu, șefa Secretariatului Comisiilor de Specialitate al DGASPC Suceava. Astfel, în CRRN-urile cele mai vechi din județ, ca Sasca Mică, Costâna și Pojorâta, trăiesc încă persoane care s-au internat în urmă cu peste 30 de ani. “Cea mai veche beneficiară din centru are acum 84 de ani. Doamna Anica este la noi din anul 1976, deci de 34 de ani și, săraca, n-a mai venit nimeni la ea de ani buni. Nu mai are unde merge acum și nici la cine”, a pomenit despre ea Ioan Raia, șeful CRRN Pojorâta. În același centru trăiește de aproape 15 ani și Florica, o bătrână de 86 de ani, care suferă biata, deoarece, pentru că nu are pensie, e mereu lefteră. În cămin nu-i lipsește nimic, dar uneori când trece pe lângă vreun magazin din sat i-ar fi poftă de o bomboană, dar n-are cu ce-o cumpăra. Și ea are o fată și 3 nepoate, care însă n-au vizitat-o niciodată după ce bătrâna a ajuns în grija statului. Față de situația prezentată, acele rare familii care și-au luat bolnavii acasă după diferite stagii petrecute în centrele de reabilitare ar merita premiate. Din cei 800 de beneficiari cu handicapuri neuropsihice îngrijiți de comunitate în județul Suceava, doar 10 au fost acceptați din nou de familii.
Comentarii