La studii

Începerea unui nou an universitar mi-a amintit că, în perioada înscrierilor de toamnă, două cunoștințe (despre care nu cred că s-ar cunoaște între ele), ambele cu studii superioare (începute înainte de, încheiate după) și trecute de 40 de ani, se interesau (unde, ce anume) să mai facă oarece studii, vreo (încă o) facultate, un masterat ceva… Mai ușor dacă se poate, mai repede, la o instituție de învățământ sau la o specializare de la care și-ar fi dorit ca, odată admise, să și întrezărească diploma. Nu resimțeau, așadar, o nevoie ireprimabilă să mai studieze (nici n-ar fi avut vreme: slujba – slujbă, familia – familie; și nici banii nu le dădeau afară din case), nu sufereau de sindromul studentului veșnic, nu erau incluse în sisteme de învățare continuă, nu le ceruseră șefii. Dar de ce?
 

L.D. CLEMENT

Constataseră, ambele, că, prin preajmă, toți colegii reușiseră ca, în timp, să se blindeze cu tot felul de diplome, iar ele ajunseseră acum să pară a fi cele mai neînvățate, cele mai neinstruite de la locul de muncă. Una dintre ele avea chiar o dilemă. Știa că toate colegele de biroul își… completaseră studiile cu diplome din zona dreptului, a administrației publice și a managementului, ele sperând că, într-o zi, actele încă destul de proaspete le-ar da dreptul să cuteze la un post de șef. Ar fi vrut și ea să urmeze această cale (dar se și temea: nu stârnea deja, oare, invidii?; nu dovedea…rele intenții?), însă se gândea și „la ceva pe specialitate” (dar o rețineau alte contraargumente: de regulă, un „specialist” e plătit mai prost; plus că adio, pe vecie, gând de șefie!)… …Cam tot în acea vreme, se întâmplă să dau, pe internet, peste foarte interesante CV-uri (unele aparținând unor persoane lesne identificabile în viața noastră publică) ce demonstrează negru pe alb cât de performante au fost în (doar scurte) perioade din viața lor (până ce au devenit foarte vizibile sau chiar când erau deja foarte vizibile): facultăți (chiar și 2-3 concomitent, eventual în orașe diferite), masterate, cursuri, specializări (inclusiv în Vest) etc. Estimp, ca mai tot omul, aveau și ei slujbă (sau slujbe, plus, eventual, viață de partid și viață publică), familie (poate că și amantă), mergeau la meci și la picnic. De aici concluzia mea (de individ ros de invidie, firește): au și studiile prețul și prețurile lor!

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: