Mergem până la capăt !

Mă așteptam ca întâlnirea cu colegii mei, liderii de sindicat din zona Rădăuților, să fie una veselă, tonică, dătătoare de speranțe pentru noul an școlar, care deja începuse. Dar n-a fost să fie așa. Am întâlnit figuri obosite, oameni fără chef de vorbă, dând a lehamite din mâini când îi întrebai ceva.

 

Bănuiam eu despre ce este vorba, dar nu-mi închipuiam că se va ajunge chiar până aici, să se lase doborâți de sistem. M-am dumerit de deplin după ce a început ședința consiliului liderilor de sindicat din zonă. Profesorul Gheorghe Șorodoc, liderul sindicatului “Bucovina” din Rădăuți a prezentat ordinea de zi: concluziile reieșite din ședința colegiului liderilor din România (FSLI), care a avut loc recent la Gura Humorului; discutarea proiectului salarizării unitare pe anul 2011; prezentarea situației proceselor noastre aflate pe rol la Tribunalul Suceava, mișcarea de personal din anul 2010; ajutorarea colegilor noștri care au fost inundați; utilizarea biletelor de odihnă și de tratament. În opinia FSLI, pactul pentru educație a constituit o diversiune și ne bucurăm că federația noastră nu l-a semnat. “Nimeni dintre semnatari nu a dat importanță acestui pact, începând cu inițiatorul, președintele României, și finalizând cu ultimul dintre liderii politici. Finanțarea învățământului a fost doar de 3,5 % din PIB, ceea ce face ca să nu fie bani suficienți nici pentru plata salariilor”, a afirmat profesorul Șorodoc. Din proiectul legii salarizării pe anul 2011 deducem că învățământul a coborât mult treptele retribuirii, pentru că nu mai este în ultima treime de salarizare, ci în ultimul sfert. Vestea rea este că și-n anul 2011 nu se vor mai acorda al treisprezecelea salariu, premiul lunar de 2%, cei 100 de euro pentru procurarea de cărți și că nu se va mai indexa salariul cu rata inflației. Vin zile și mai negre! Sindicatul nostru a câștigat toate procesele cu statul, care au avut termen până acum. Din păcate, există și-n zona noastră directori de școli și primari care ne pun bețe-n roate, declarând recursuri, ceea ce prelungește foarte mult finalizarea unui dosar. Lăudabil este faptul că justiția ne-a înțeles și a aplicat legea în favoarea noastră, așa cum era și legal. S-a menționat faptul că și în acest an sindicatul nostru a ajutat colegii sinistrați. Pe lângă ajutoarele venite din județele Maramureș (bani) și Bihor (îmbrăcăminte și alimente), de care am informat cititorii la timpul potrivit, noi am mai dat câte 1.000 de lei de familie. Dacă în anii trecuți era ”bătaie” pe biletele de odihnă și de tratament și în fiecare vară solicitam suplimentarea cotei de bilete, în această vară au fost puțini colegi care le-au solicitat. Fiind întrebați de ce n-au cerut bilete, au răspuns la unison: “Nu-s bani!”. Și când te gândești că înainte de primul război mondial un învățător își permitea să-și petreacă un concediu în străinătate!… Din luările de cuvânt am aflat lucruri interesante, unele cutremurătoare: “Mi-am pierdut total încrederea în guvernanți pentru că ne mint mereu”(DH); “De ce se mai dau legi dacă guvernanții nu le respectă?”(MG), “Suntem dezamăgiți de modul în care reacționează cele patru federații din învățământ la actualele probleme ale învățământului românesc (IH); “Am rămas cam singuri în fața furtunilor”(BD), “Nu ne rămâne decât greva generală pe timp nelimitat. Ori mor ei, ori învingem noi(GD). Se pare că răbdarea cadrelor didactice, și nu numai a lor, a ajuns la o limită insuportabilă. Dar ce vom face în fața unor reduceri de salarii, a unor disponibilizări, a unor comasări de școli? Unii spun că-i greu de prevăzut, dar eu sunt sigur că începe să se cam știe…