Pe voci

L.D. CLEMENT

Ba mai mult, s-ar putea spune că există și în privința sindicatelor putere și opoziție, fără a ne fi însă foarte clar (și oare chiar trebuie să ne fie?) care sunt una și care sunt alta. Sunt puternici cei care oferă spectacole mai interesante în fața prefecturilor, cei care-și susțin cu mai multă dârzenie și pricepere argumentele la masa tratativelor, cei care stau să observe ce se întâmplă de pe urma demersurilor altora sau cei care, jucând rolul unor parteneri sociali (poate că și politici) agreabili se bucură de roadele războaielor pe care le duc alții și, eventual, de recompense din partea instanțelor cu care s-au purtat finuț. E clar că, de la an la an, modalitățile de expresie sindicală se diversifică și se rafinează. Cum la fel de clar este că cei mai curajoși rămân, uneori, nu liderii mari, ci tot cei care, pentru câteva ceasuri, își părăsesc slujbele pe care încă le au pentru ca, în stradă, să-i reprezinte din rărunchi și din bojoci pe cei care, eventual, consumă realitatea din ziar sau de pe micul ecran.