Săraci în locuri bogate

În comuna Poiana Stampei erau, înainte de anul 1989, locuri de muncă peste tot – în sectorul forestier, minier, cele două cariere de piatră, turbărie, fabrica de prelucrare a laptelui – unde lucrau angajați cu forme legale peste 1000 de muncitori, cei mai mulți din alte localități.

 

În agricultură era mult interes pentru creșterea animalelor de lapte și carne, produse care se predau la fondul centralizat al statului cu prețuri avantajoase, aveau oamenii unde să muncească și cu ce să trăiască, într-adevăr destul de bine. După 20 de ani, putem constata că aproape toate întreprinderile sunt desființate, iar majoritatea oamenilor nu mai au unde să lucreze permanent, angajați cu forme legale și drepturi la concediu de odihnă, ca altădată, iar despre munca în agricultură putem spune că oamenii sunt foarte descurajați că laptele este plătit mai puțin ca apa minerală de la izvor, iar carnea este vândută la prețuri mici, de speculă, în alte județe, ceea ce nu este deloc rentabil și nu acoperă cheltuielile cu munca la recoltatul fânului, cu toate subvențiile care s-au acordat în ultimul timp. Mulți tineri au luat drumul străinătății, dar acolo sunt considerați un fel de slugi, pentru că ”străinul e ca spinul și amar ca și veninul”. Așteptăm cu toții o schimbare în bine, pentru că cei ce au închis întreprinderile au ajuns patroni bogați, iar muncitorii de rând trudesc de la o zi la alta. Putem spune că ”munții noștri aur poartă, dar noi cerșim din poartă-n poartă” și nu credeam că vom ajunge așa vreodată. Din păcate, peste tot este la fel. În Vatra Dornei sunt desființate cele două fabrici de cherestea, fabrica de utilaje mecanice, ICIL-ul, unde lucrau mii de oameni. Așa-zisa revoluție ne-a adus numai rău, dar nu mai avem cui să ne plângem. ELISEI TODAȘCĂ, primarul comunei Poiana Stampei