Apă caldă

Destui suceveni se întrebau ieri dimineață, imediat după saluturi, despre apa caldă: „A venit?”, „Ți-a venit?”. Nu le venise tuturor, dar am mărturisit cu bucurie: „Mie mi-a venit!”. Altfel, destul de trist sentimentul acesta de a te bucura (chiar exagerat) că beneficiezi de ceva despre care se spune că ar fi una dintre binefacerile esențiale ale civilizației. Pe de altă parte, poate că fericiți sunt aceia care știu să se bucure atât de mult că au parte de puținul (re)intrării într-un normal. Vă dați seama cât s-ar bucura ei dacă ar avea parte de altele, și mai și? Ce simplu este să fii fericit…!
 

L.D. CLEMENT

Evenimentul de ieri (da, se poate spune că a fost un eveniment, mai ales că apa caldă n-a revenit la robinete, așa cum prevesteau pesimiștii, odată cu începerea noului an școlar) mi-a amintit însă o întâmplare de acum mai bine 15 ani. Undeva, în cel mai mic oraș al județului (și atunci, și acum cel mai mic), aflat într-un stagiu internațional de cercetare, împărțeam o cameră de cămin cu un turc și un francez. În nopțile cu mai puțin somn, cu turcul șarjam amical pe chestiuni de istorie comună: era clar că istoriile („a mea” și „a lui”) fuseseră scrise de mâini diferite și cu interese diferite; de aceea erau atât de diferite! Francezul (de fapt, spaniol după origine) era un interesant cutreieră-lume (cred că venea în România de pe un șantier arheologic din Tunisia), cu beretă neagră și eșarfă roșie la gât; adesea ursuz; iar când vorbea, emitea ciudate melanjuri de idei franchiste și comuniste. Vreme de câteva zile, ne spălaserăm, dimineața și după ce ne întorceam de pe teren, doar cu apă rece. Într-o seară, am fost primul din cameră care am aflat vestea cea mare: aveam un ceas de apă caldă. Și m-am grăbit s-o transmit colegilor mei. Turcul și-a pus imediat prosopul pe umăr, dar francezul a băgat capul în dulap, mormăind ceva la adresa „înapoiaților” de români, în stare să se bucure (chiar eram vesel!) de un așa de minor lucru. Români pe care îi numi, ca pentru sine, și cu un termen pe care am preferat să-l traduc drept „dobitoace”… Și-abia mai apoi m-am prins că pentru francez nici n-a contat că a venit apa caldă. Și-abia pe urmă am sesizat că nici nu se prea spăla! Și-am avut, iată, un mic argument că se poate întâmpla ca apa caldă să n-aibă nicio legătură cu civilizația.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: