„3 în 1” reușit la „Nopțile Humorului 2010”

Duminică s-a încheiat un adevărat tur de forță care a ținut Gura Humorului cuplat la o mulțime de evenimente reunite în cea mai lungă și complexă sărbătoare a orașului > Ultima seară a “nopților” a fost a folkiștilor de la Cenaclul Flacăra, care au adunat în fața scenei sute dintre tinerii ce le cântau melodiile și acum 25 -30 de ani
 

A fost considerat un experiment. Acum, după ce s-a încheiat, se poate spune că a fost un experiment mai mult decât reușit. Duminică, târziu în noapte, s-a tras cortina peste “Nopțile Humorului 2010”, cele petrecute în 4 zile de manifestări lăsând în urmă senzația de bine, de concret, de destindere, de grijă pentru mintea, spiritul și confortul oamenilor pentru care s-au întâmplat de fapt toate. Pleiada de manifestări, un mixaj de “3 în 1” a reunit anul acesta, pentru prima dată, cele trei evenimente anuale ce se petrec la Gura Humorului, anume, “Zilele Humorului”, Festivalul de Grafică Satirică și Literatură Umoristică „Umor la Gura Humorului”, ajuns la a 20-a ediție, și al 30-lea Festival Internațional de Film, Diaporamă și Fotografie „Toamnă la Voroneț”. Alături de acestea au fost sărbătoriți cei 40 de ani de carieră ai interpretei de muzică populară Maria Macovei. Reunite, aceste evenimente s-au contopit în “Nopțile Humorului 2010”, cu alegerea foarte inspirată a Parcului Ariniș ca loc de desfășurare a evenimentelor în aer liber. “Nopțile” au reprezentat un tur de forță, parcurs între 2 și 5 septembrie, cu evenimente diverse (de la colocvii la concerte, de la expoziții la târg de meșteri, de la proiecții de film până la festival culinar și concurs de tăiat lemne), ce s-au desfășurat când în Parcul Ariniș, când în vârful sau la baza Pârtiei “Șoimul”, când în oraș la Muzeul Obiceiurilor Populare sau la Hotel Best Western. Am dorit o concluzie de final din partea primarului Marius Ursaciuc și am obținut o declarație plină de modestie. “A fost într-adevăr un experiment, pe care îl pregătim de 3 ani. Cât de reușit, nu eu trebuie să mă pronunț, ci numai cei care au participat la evenimente. Incontestabil, după cum au mers lucrurile acolo, Parcul Ariniș va rămâne de acum încolo locul de organizare a concertelor, târgurilor etc. În rest, au fost câteva probleme, ca distanțele mari între evenimente, desincronizări și altele. La anul însă va fi mai bine”, a promis primarul orașului Gura Humorului. Parcul Ariniș, locul în care n-au mai încăput kitsch-urile În box, ultima repriză contează. Ultima impresie pe care combatanții o lasă în ring cântărește cel mai mult în judecata arbitrilor. Cum ar fi fost imposibil să fim prezenți la tot ce s-a petrecut timp de 4 zile la Gura Humorului, am lăsat ca de evenimentele serioase să-și dea cu părerea cunoscătorii, am sărit peste primele zile și seri de concerte, despre care s-a scris deja, și, renunțând la vigilența ziaristului, am ales întru delectare personală, ca simplu consumator de senzații, ultima seară a “Nopților Humorului 2010”. Mai întâi, am trecut podul spre intrarea în Parcul Ariniș și, culmea, am găsit loc de parcare. De fapt a găsit un loc unde să-și lase mașinile toată lumea, pe drumul spre Voroneț în lungul apei, în parcările aproape amenajate din apropierea imensului parc. Apoi, parcul în sine, devenit anul acesta Complexul Ariniș. Modernizat, amenajat și inaugurat în luna mai 2010, este de nerecunoscut pentru cei ce-și amintesc Arinișul din urmă cu doi-trei ani. Locul este acum, neîndoielnic, destinație turistică, cu piscină acoperită de dimensiuni olimpice și încă două piscine descoperite pentru copii și adulți, cu cele șase terenuri de sport cu instalație de nocturnă, un patinoar, care pe timpul verii a fost folosit ca pistă pentru role și skateboard, cu un păienjeniș de alei betonate ce trec printre copaci, unii la fel de groși precum cei din pădurile seculare. Duminică seara, frig ca-n prag de iarnă, dar parcul fremăta de viață. Sute de persoane îi umpluseră aleile în căutare de suveniruri. Și, uimire, mare și sinceră uimire! Din târgul meșteșugarilor au dispărut aproape complet știfturile și kitsch-urile. Rare, pustii și deloc agreate de clienți erau cele puține standuri pe care comercianții au mai expus, fără succes, pistoale din plastic și girafe gonflabile. În rest doar meșteșug popular și artă, fie că era vorba de obiecte de uz casnic, decorațiuni interioare, obiecte de cult sau bijuterii. Arta adevărată, neprețuită, era expusă la vânzare, la prețuri de nimic. Ceramică, sticlă de murano, cristale naturale, sidef, pietre semiprețioase transformate în obiecte decorative, bijuterii, cele mai multe fine, frumoase și de bun gust. Bijuterii sud-americane în parc la Gura Humorului Ce plete lungi are bărbatul ce vinde într-un cort! Are și o pătură ciudată pe spate. Mă dumeresc abia peste câteva momente că omul nu-i de-al nostru…E peruan sau poate brazilian, sau columbian, sau de pe undeva din aceea parte a planetei, însoțit fiind la stand de o tânără și ea îmbrăcată cu același model de poncho, în culori ochioase, în urechi cu niște cercei imenși din tubulețe de bambus și pene colorate ce-i atingeau umeri. Și, deși extravaganți, îi veneau perfect, tot tabloul oferit de cei doi încadrându-se perfect în decorul standului. Sute de perechi de cercei, șiraguri de mărgele, pandantive, seturi de bijuterii tapetau pereții interiori ai cortului lor. Toate frumoase cu adevărat, lucrate în stilul clasic al bijuteriilor din America de Sud, în forme alungite, filigranate, dantelate. Cerceii lungi, eleganți, cu pietre semiprețioase și terminații mișcătoare, n-ar fi putut sta parcă decât la urechile unei femei cu sânge fierbinte, cu gâtul lung și nervos. Meșteșug și artă din nou și aici, venită de departe, dar tot la 10, 15, 20 de lei bucata. În spate cortului, pe umerașe, erau expuse la vânzare și cămăși bărbătești brodate, pulovere de lână, toate lucrate manual cu motive specifice. Mai scumpe, dar spectaculoase. Pe o masă, erau așezate inele, brățări și un joc de șah, o bijuterie el însuși, cu figurine ciudate, sculptate manual. Aș mai fi putut continua descrierile, dar doar amintindu-mi, căci ochiul și mintea vor să se odihnească de atâtea străluciri de pietre și metale. Grătare și bere rece pe un frig ca-n prag de iarnă Odată ce pelerinajul printre bijuterii și obiecte de decorațiune și-a pierdut din concentrare, mirosul de hamsii a devenit omniprezent. Peste gard, sute de oameni încercau alte delicii. În fața grătarelor cu mici, pastramă de oaie, ciolan nemțesc, cârnați și alte delicatese rumenite se formaseră cozi lungi, scurtate însă repede de vânzători rapizi în servire. În ciuda frigului, n-au stat degeaba nici dozatoarele cu bere, la fel de rece ca în mijlocul verii. Spre seară, când frigul s-a lăsat și mai tare, la poale de pârtie a apărut și vinul fiert. Înghețată, porumb fiert, balmoș, caș sau tocană din carne de oaie puteau fi și ele servite de oamenii veniți în Parcul Ariniș să guste și la propriu și la figurat din plăcerile ultimei “nopți” de sărbătoare. Și erau mulți, cu familiile, cu prietenii, ei umpleau în serii mesele din lemn amplasate sub corturile acoperite. Până să ajungă în parcul de distracții (pentru că humorenii și musafirii lor au avut și așa ceva la Ariniș), patru mingi imense din plastic, plutind într-un bazin cu apă și în care câte un copil încerca să-și păstreze echilibrul au avut un succes răsunător, chiar acolo, în preajma grătarelor sfârâitoare. Cenaclul Flacăra, fără Adrian Păunescu Seara, după ora 20, pe scena mare amplasată în Parcul Ariniș a urcat nostalgia, a urcat muzica folk a Cenaclului Flacăra, o muzică ce a adunat încet-încet în fața scenei sute de oameni. O nostalgie îndulcită pentru început de tineri folkiști cunoscuți sau mai puțini cunoscuți, adâncită în partea a doua a concertului de veterani, artiști care s-au lansat, au avut doar momente de glorie sau și-au făcut ulterior cariere în folk după ce s-au lansat cu Cenaclul Flacăra. Adrian Păunescu n-a venit și multă lume din public a vorbit despre boala ce-l macină pe inițiatorul și promotorul Cenaclului, cel care a creat în 1973 o adevărată și controversată mișcare de masă, interzisă de altfel în anul 1985. Despre Cenaclul Flacăra s-a vorbit în multe feluri. Că, de exemplu, ar fi apărut drept instrument prin care comuniștii să-i poată controla pe tineri. Foarte posibil ca exact așa să fi fost la început, dar imediat după înființare asta n-a mai contat. Nu conta nici în 1984, când tinerii de atunci s-au înghesuit pe Areni să vadă, să asculte și să simtă Flacăra. Tinerii ce urcau pe scenă și cântau, ca și cei care au umplut stadioanele în anii de pelerinaj ai cenaclului prin țară, descopereau atunci versurile marilor poeți, muzica sufletului și frumosul, fie și cu prețul glorificării “cârmaciului”. Alura de “rasă superioară” afișată atunci de Adrian Păunescu a deranjat multă lume, dar nu i s-a putut nega poetului faptul că a creat prin mișcarea lui o generație de artiști, a sădit un spirit unic încă viu în inimile românilor care au acum 40, 45 sau 50 de ani. Manipulați sau nu, tinerii erau fericiți cântând și recitând. Versurile marilor poeți și ale lui Adrian Păunescu au răsunat din nou în piesele cântate pe rând de menestrei – singuratici sau acompaniați – ca Tică Lumânare, Vali Moldovan, Vasile Mardare, Andrei Păunescu, cu trupa “Totuși”. Au fost pe scenă voci încă excepționale precum cele ale Magdei Pușkaș, Emeric Imre și Mircea Vintilă. Prin ei, versurile de acum 25-30 de ani au sunat la fel de frumos, cântate împreună cu publicul duminică seara la Humor. Dar fie că erau de dragoste, glumețe sau militante, au sunat într-adevăr nostalgic și uneori puțin trist. De undeva dintr-o laterală a scenei nu se auzea vocea gravă și puternică a celui care acum mai mulți ani n-ar fi putut să nu declame: “Ridică-te Ștefane și vezi-ți fiii! Că vremea în lume e grea…”

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: