Volovăț, o posibilă (uitată) capitală moldavă ?

La 4 km de Rădăuți, se află o ctitorie ștefaniană unică în coronamentul de mănăstiri și biserici zidite de vrednicul de pomenire voievod moldav Ștefan cel Mare, biserica cu hramul “Înălțarea Sfintei Cruci”, una dintre cele mai controversate construcții eclesiastice din vremea domniei sale, poate pentru faptul că ea reprezintă adevăratul stil arhitectonic ștefanian și nu cel pe care îl regăsim la celelalte construcții similare din vremea sa.
 

Făcând pe detectivul istoric (profesie liberală în țările spațiului anglo-saxon), am pornit să văd de ce anume Ștefan cel Mare și-a ridicat tocmai la Volovăț o astfel de ctitorie. Și-a căutat oare voievodul o anumită origine maramureșeană sau una de factură dinastică? Se considera, ca la Pătrăuți, continuatorul basileilor de la Bizanț? Răspunsul mi l-a oferit părintele paroh al Volovățului, Dumitru Valenciuc, care mi-a lăsat, ca istoric, multe portițe deschise spre o posibilă investigație de profil. Necropolele domnești de la Mănăstirea Bogdana din Rădăuți ne dezleagă o posibilă “enigmă”, surprinsă în penultima parte a întrebării: Ștefan își căuta o descendență nobilă de la Dragoș Descălecătorul, prin Bogdan Întemeietorul. Acel Dragoș, trimis de coroana maghiară, trece Munții Carpați și se stabilește în cea considerată ulterior marcă (provincie de graniță, organizată defensiv, după model Carolingian, adoptată în mai multe state central-europene), Moldova. Aceasta urma să apere teritorial Ungaria de posibilele incursiuni tătărăști. Să fi fost Volovățul o primă capitală a tânărului stat? Este posibil, căci Dragoș, își va construi la Volovăț o biserică de lemn cu hramul “Intrarea în Biserică a Maicii Domnului sau Ovidenia”, către anul 1353 (deci cu o sută de ani înainte de căderea Bizanțului sub otomani), unde se pare că a și fost înmormântat și care azi se află la Putna, pe dreapta, cum mergi pe aleea înspre sfânta mănăstire, strămutată acolo de Ștefan și, potrivit unei tradiții orale, într-o singură noapte. Oficial, capitala lui Dragoș se afla la Baia. Dar, dacă era la Baia, de ce Dragoș și-a construit o biserică la Volovăț, unde să-și doarmă liniștit somnul de veci? Sub domnia lui Alexandru cel Bun, un boier de țară, Giurgiu de la Volovăț, își construiește o reședință de curte și o biserică ale cărei temelii se păstrează și azi. Aidoma alianțelor politice de azi, lucrurile se petreceau similar și în Moldova acelor vremi, în unele zone ale țării, ferite de invazii, se dezvolta un potențial economic demn de invidiat. Citind printre rânduri și critic un hrisov domnesc de la 15 decembrie 1421 prin care Alexandru cel Bun îi dăruiește fostei sale soții Rimgailla, sora regelui polon, târgul Siretului și Volovățul cu satele, morile, iazurile și vămile adiacente, numai pe timpul vieții ei, ne dăm seama că Volovățul era un târg domnesc, înfloritor odinioară ca și fosta capitală Siret, cel puțin din perspectivă economică. Daniile domnești reînnoite, în care era cuprins și Volovățul, nu se opresc aici. Însă, ceva se întâmplă sub domnia lui Ștefan cel Mare. Foarte probabil între 1490 și 1500, vrednicul de pomenire Ștefan Voievod, constrâns poate de vârstă ori poate de cangrena de la picior sau temându-se în sine pentru succesiunea-i dinastică, ia o decizie: “vrând să facă evlavie Mănăstirii Putna”, mută la acea mănăstire vechea biserică de lemn a lui Dragoș. În ultimii săi ani de viață, între 1500 și 1502, Ștefan cel Mare ctitorește actuala biserică “Înălțarea Sfintei Cruci”, singura ctitorie ștefaniană păstrată în forma originală în Depresiunea Rădăuților. Prima mențiune despre această biserică o avem de la cronicarul Nicolae Costin (1660-1712), care, în “Letopisețul Țării Moldovei de la zidirea lumii până la 1601”, constata cel puțin două adevăruri incontestabile: că la Putna exista, cu mult înaintea redactării “Letopisețului” său, o biserică de lemn despre care bătrânii afirmau că Dragoș a construit-o la Volovăț, iar Sfântul Ștefan a mutat-o la Putna, și că Ștefan cel Mare a construit la Volovăț o biserică din piatră, despre care aceiași bătrâni afirmau că a fost ridicată pe locul celei dintâi. Sunt, desigur, multe întrebări fără răspuns: de ce Ștefan și-a ridicat biserica actuală pe locul fostei biserici a lui Dragoș, strămutată la Putna? De ce a ținut să-și dăltuiască în piatră un stil propriu? Și, de ce nu sunt banii necesari spre a nu pierde acest monument, peste care se așterne încet, dar sigur, pecetea timpului? Și dacă ne gândim bine, putem crede că, în timp ce Henric al VIII-lea Tudor zidea pe hârtie viitoarea Reformă Anglicană, Ștefan cel Mare își căuta originile-i maramureșene chiar la Volovăț. Poate că adevărul e undeva la mijloc ori, poate, chiar este nevoie de muncă detectevistică pentru a afla adevărul.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: