De ce „Bucovina literară” ?

Istoria unei reviste literare la Suceava ar trebui să înceapă neapărat cu preparativele pentru apariția suplimentului „Pagini bucovinene” care s-a ivit atât de greu, după îndelungi sforțări și insistente intervenții spre a învinge inerțiile locale de la propaganda județeană de partid.

 

Chiar dacă se aseamănă cu strădania unui munte care naște un șoarece, apariția lor (a „Paginilor bucovinene”), ca anexă a revistei „Convorbiri literare”, a însemnat la vremea respectivă o izbândă a unei picături de normalitate care nu s-a lăsat copleșită de un ocean de anormalitate. Începând cu decembrie 1989, oceanul de anormalitate părând a fi abolit, și-a reluat apariția revista cernăuțeană „Bucovina literară” a cărei începătură datează de prin anul 1941, când, coagulați de Societatea Scriitorilor Bucovineni, intelectualii și slujitorii verbului inspirat din spațiul septentrional al României, eliberat de sub ocupația de un an a ciubotelor bolșevice, au înțeles nevoia (nu numai din rațiuni literare) unei reviste care să adune sub drapelul ei toate condeiele reprezentative ale zonei, în măsură să demonstreze că aici există forță de creație care știe să fie și convergentă, că aici se face, în temeiul unei tradiții românești viguroase, artă, literatură, exegetică de calitate și nivel supraprovincial, toate circumscrise unor repere de specificitate națională globală, cu tendințe universaliste, fără a diminua identitatea locală. Dar visul n-a durat decât până la reapariția „eliberatorilor” din răsărit, care au ocupat până la urmă partea de Europă convenită, la Ialta, între cei care contau în disputa sângeroasă pentru stăpânirea lumii. Vremuri cumplite, absurdități planetare, tragedii incomensurabile, prelungite până la finele anului 1989, când reînvie, de data aceasta la Suceava, din inițiativa unui grup de scriitori, în frunte cu regretatul universitar Mihail Iordache, revista „Bucovina literară” care-și suspendase tacit, la Cernăuți, prerogativele editoriale în primăvara anului 1944. Așadar, după 46 de ani, revista reînvia, cu obiective și program adecvate momentului, ca pasărea Phoenix, din propria-i cenușă. Susținută financiar din resursele Ministerului Culturii, ea a cunoscut și câteva momente de clătinare abil anihilate, prin apelul la sponsorizări, de colegiul redacțional avându-l la timonă pe „navigatorul” șef Marcel Mureșeanu, până când, fiind nevoită să recurgă la resurse financiare județene, s-a apelat la dl Gavril Mîrza care a decis: „Oameni buni, Consiliul Județean trebuie să fie ca o umbrelă sub care să-și găsească sălaș toate inițiativele de trebuință în Bucovina noastră!”. De prisos să mai spunem, lucrurile văzându-se și cu ochiul liber, că între timp, cel puțin de prin 1997, revista și-a conturat o personalitate distinctă și pregnantă între cele mai valoroase reviste de profil din țară, numeroasele „ecouri”, preluate și reproduse în paginile sale, reprezentând tot atâtea dovezi incontestabile în privința valorii și ținutei revistei noastre. O apreciere mai recentă, reprodusă, ca pildă, doar acum și aici, sună precum urmează: „Numărul 4-5/2010 al mensualului sucevean confirmă calitatea apreciabilă și nivelul publicistic ridicat (subl. N.C.) cu care ne-a obișnuit revista condusă de poetul Ion Beldeanu.” („Luceafărul de dimineață”, nr. 28 (946), Miercuri, 16 iunie 2010). Dar cum tot ce încearcă și mai și izbutește să meargă normal în țara aceasta a fost pus în ultimele două decenii sub imperiul neantizării de către cei aleși să socotească și să decidă, nici „Bucovina literară” nu se putea sustrage prea mult de la regulă. Nu era de așteptat decât… prilejul salvator, care n-a întârziat să se arate în toată splendoarea sa infernal-reformistă. Așadar, venind sorocul restructurărilor (iată o vocabulă care nu se mai auzise pe la noi de pe vremea marelui Împușcat), a reducerilor de personal bugetar supranumerar cu 20 la sută, toate cele 2,5 posturi redacționale de la revista noastră (ocupate de 5 persoane) au fost reduse, deși, conform unui calcul simplu de aritmetică elementară, 20/100 din 2,5 echivalează cu exact 0,5, adică cu o jumătate de post, rămas neocupat, nu însă și neblocat, prin retragerea, din motive de boală, a dlui Onu Cazan. Dar ce are a face calculul matematic cu anumite calcule oculte, care primează?! Pe scurt, „Bucovina literară” (trecută din componența Centrului Cultural „Bucovina” în subordonarea Bibliotecii Județene „I.G. Sbiera”) urmează să funcționeze (notați și vă cruciți!) fără redacție! Iată o nouă minune a lumii care musai că va fi inclusă în cartea recordurilor! Dar asta nu-i treaba noastră. Ce va fi rezolvat conducerea Centrului Cultural „Bucovina”, în materie de reducere de personal, prin suprimarea celor două norme (ocupate de patru persoane) n-avem de unde ști, în așa condiții de transparență opacă. Măcar de vor fi fost salvați doi disperați și nu doi protejați (cum cică s-ar fi cam întâmplat). Până una alta, singura revistă literară din Bucovina (întreagă), cu tradițiile, valoarea, prestigiul și semnificațiile ei (nu numai literare), singurul organ de expresie a scriitorilor din această zonă trebuie să cadă, a doua oară, victimă intemperiilor subiective (generate de orgolii, încăpățânare, megalomanie, inflexibilitate etc.) ivite în aplicarea instrucțiunilor cu privire la reducerea personalului inutil din sectorul bugetar (vezi calculul aritmetic de mai sus). La urma urmelor niște oameni pot să fie trimiși la alte rosturi, eventual în altă lume, dar de ce să dispară revista „Bucovina literară”, de vreme ce trupele armatei roșii parcă n-au mai ocupat județul Suceava? (Dar parcă poți pentru ca să știi? O doză de militarizare tot va fi existând în afacerea asta!) Întrebarea rămâne, firește, deschisă atâta timp cât, de când e lumea și pământul, redactorii fac reviste, ziare, cărți, publicații etc. și nicidecum invers. De va fi să fie și viceversa… Deocamdată nu-i. NICOLAE CÂRLAN