Un artist pe locomotivă

Va fi fiind o regulă nescrisă… Care s-a aplicat și la Costan Botezat, care a transmis fiului său, Petrică, „gena” de bun dansator și cântăreț.

 

Din anii copilăriei, pe când păștea vitele pe deal, apoi ca elev, Petrică Botezat își petrecea tot timpul liber numai în cântec și joc. Nu era spectacol în școală în care acest mic și talentat artist să nu fie implicat cu trup și suflet. La vremea respectivă, chiar era o competiție între cadrele didactice în a-l antrena pe Petrică în spectacolele organizate cu diferite ocazii. Odată cu plecarea la Școala Profesională C.F.R. din Iași, școala elementară din Capu Satului a simțit lipsa micului artist, dar a avut de câștigat centrul școlar ieșean, unde Petrică Botezat a înființat o formație artistică la nivel de clasă, care ulterior s-a extins la nivel de școală; iar talentatul artist câmpulungean i-a devenit principalul animator. Anii au trecut și rezultatele nu s-au lăsat așteptate. Formația de dans și muzică populară a Școlii Moara Bălaia (Școala Profesională C.F.R.) din Iași, obține, în anul 1972, premiul I pe județul Iași la concursul de datini și obiceiuri strămoșești, organizat în cadrul Festivalului „Cânta-rea României”, cu un spectacol în cadrul căruia tânărul Petrică Botezat a avut un rol hotărâtor, ca organizator și interpret. Activitatea artistică desfășurată în viața de elev i-a adus propuneri tentante, printre care cea de a rămâne ca pedagog și de a se ocupa și de activitatea artistică, sau chiar de a lucra în cadrul Depoului Iași și a coordona activitatea artistică a acestuia. Dar tânărul era legat cu trup și suflet de meleagurile Câmpulungului. Prin urmare, refuză aceste oferte și cere insistent să fie repartizat la Depoul de locomotive din Câmpulung-Est. Odată cu sosirea în unitate, alături de experimentatul Simion Tudorean, activitatea culturală se îmbunătățește simțitor, prin derularea unui program riguros de repetiții și pregătirea unui repertoriu nou. Acest program, cu toate că era riguros verificat de către partid și securitate, de multe ori a depășit vigilența acestora. Iar spectacolele reușeau să fie cu adevărat în linia tradițiilor acestor locuri. Despre Petrică Botezat se poate afirma că a fost în egală măsură un autodidact cu certă personalitate artistică și un bun salariat. După terminarea stagiului militar (1974), este promovat fochist de locomotivă. După ieșirea din tura de serviciu, ce presupunea acel efort istovitor în focăritul cu lopata pe o distanță de 300 km, între Capu Satului – Ilva Mică și retur, Petrică Botezat mai găsea încă resursele necesare de a fi prezent, plin de aplomb, în sala de repetiții a clubului, pregătind cu migală spectacolele viitoare. Anul 1975 aduce o altă întrerupere în activitatea de scenă, fiindcă urmează Școala de mecanici de locomotivă. Dacă în calitate de solist vocal și de dansator a dovedit pricepere, nici ca montator, fochist și mecanic de locomotivă nu a fost altfel. Locomotiva de care răspundea, datorită grijii și atenției sale, arăta ca o „bijuterie”. Părțile motoare, permanent vopsite în alb și roșu (pe cheltuială proprie!), cazanul, domele și coșul – ornate cu cercuri strălucitoare de alamă, schimbătorul de mers, regulatorul și robineții de distribuție străluceau „de îți luau privirea”. Așadar, locomotiva sa arăta ca o piesă de muzeu și funcționa ireproșabil! Nu întâmplător, în fiecare lună, Petrică Botezat era evidențiat și popularizat la panoul de onoare. Nici nu se putea altfel! La toate examinările anuale acumula doar calificative de „bine” și „f. bine”, iar în tabloul de serviciu – numai notații la modul superlativ. Cei doi copii ai săi, Constantin și Mihai, urmează cu fidelitate exemplu tatălui. De menționat faptul că Mihai, în anul 2008, ajunge până în faza finală a Concursului „Dansez pentru tine”, organizat de postul de televiziune ProTv! Petrică Botezat s-a pensionat în anul 2006, iar de atunci poartă în suflet nostalgia locomotivelor cu aburi. Anual vizitează muzeele din București, Sibiu, Cluj-Napoca, Dej și Brașov, pentru a putea atinge măcar un pic locomotivele din seriile 150.224, 150139, 150105, 1501091 sau 1501114, pe care a efectuat serviciul ani la rând și pe care le-a iubit atât de mult. Oftează adânc și se întoarce abătut spre casă… GEORGE TIMU