Dacă întrebi în zona Rădăuților pe orice om dacă l-a văzut pe Crăciun, imediat te întreabă dacă-i vorba despre directorul școlii din Horodnic. Așa este de cunoscut în zonă profesorul Constantin Crăciun, directorul Școlii Horodnic de Sus „Iulian Vesper”.
Aici oamenii nu împart comuna Hordonic în „cel de Jos” și „cel de Sus”. Ei știu de un singur Horodnic.
Aș greși profund dacă m-aș referi numai la această școală. Cu aceeași competență, pasiune și seriozitate a condus și alte școli în întreaga lui carieră didactică, începând cu Tudora-Botoșani (1963), Giurgești-Vulturești (1967), Sucevița și Voievodeasa (1972) și Horodnic de Jos (1980). În anumite perioade a fost și director de cămin cultural la Sucevița și Voievodeasa. Cum a practicat și atletismul de performanță, nu i-a fost greu să străbată asemenea distanțe lungi.
Îl cunosc foarte bine, fiind prieteni de mulți ani. Consfătuiri metodice, cursuri de perfecționare, cercuri pedagogice și activități culturale au fost acțiuni, de-a lungul deceniilor, în cadrul cărora ne-am întâlnit destul de des. Un asemenea specialist desăvârșit, de clasă, în predarea limbii și literaturii române, corect și meticulos în rezolvarea sarcinilor școlare, un manager cum și-ar dori orice inspector școlar, preocupat de perfecționare continuă a lui, dar și a colegilor săi, găsești mai rar.
Conduce un cerc literar („E.Ar. Zaharia”) în care descoperă și șlefuiește tinere talente literare. A fost o prezență activă în cadrul acțiunilor literare organizate de Societatea pentru Cultura și Literatura Română în Bucovina și de Mișcarea pentru Progresul Satului Românesc. La Hordonicul de Sus a înființat o asemenea filială.
S-a împlinit și ca familist. Soția, un cadru didactic destoinic, iar fiul le calcă pe urme.
Datorită preocupărilor sale manageriale, colegii săi învață acum într-un local de școală modern, dotat la ultimele cerințe, care beneficiază de toate fa-cilitățile epocii moderne. Iar în prelungirea localului școlii este săpată fundația pentru o nouă aripă a localului.
Așteptând deschiderea festivităților, am abordat mai mulți cetățeni, de vârste diferite, dorind să aflu părerile lor despre profesorul-director Constantin Crăciun. Nu m-am mirat că mi-au vorbit și ei la superlativ despre dânsul. Toți mi-au vorbit cu respect despre „domnul director”.
Doar câteva minute am putut să stau de vorbă cu sărbătoritul. I-am înregistrat cele câteva cuvinte pe reportofon:
„– Pentru mine este un final normal de carieră, pe care l-am așteptat chiar din primul an de activitate la catedră. Este firesc să ajungem și la acest moment. Ies mulțumit la pensie. Consider că, așa cum m-au învățat părinții mei, pe unde-am fost, am căutat să-mi fac datoria și, așa cum spun țăranii, peste tot am lăsat loc de bună ziua”.
Am renunțat să-l mai întreb ceva pentru că emoția l-a copleșit.
Tot atât de importante pentru mine au fost și părerile colegilor săi de muncă. Nu m-am mirat deloc când aceștia mi-au spus:
„– Îl cunosc pe domnul director doar de un an. Am apreciat la dânsul auto-ritatea cu care se impune în fața elevilor, dar și a colegilor de muncă. Mi-a plăcut spiritul lui de organizator desăvârșit. Nu exagerez cu nimic când afirm că va fi pentru mine un model în munca mea viitoare”. (prof. Rodica Onofrei)
„– Este un om deosebit și sunt sigură că așa va rămâne până la sfârșitul vieții sale.” (înv. Ecaterina Andrișan)
„– Ca fostă directoare a școlii, vreau să subliniez faptul că ieșirea la pensie este o etapă cu mari emoții, dar și cu mari regrete. Fiecare dintre noi am avut satisfacții, mulțumiri și împliniri în cariera didactică. Le reamintesc tinerelor cadre didactice să nu-i uite pe cei care-au muncit înaintea lor.” (prof. Veronica Oniga)
„– Îl cunosc încă de pe băncile facultății. Era un student foarte bun, retras, care studia foarte mult. Drept dovadă sunt rezultatele obținute la examene și faptul c-a urmat cursurile celei de-a doua facultăți. Este foarte meticulos în tot ce face și are o bunătate sufletească extraordinară.” (prof. Ion Prelipcean)
„– Ar fi bine dacă în fiecare unitate școlară ar exista câte un asemenea director și profesor”. (prof. Rodica Oniga)
„– Am fost coleg cu domnul Crăciun timp de 25 de ani. L-am cunoscut când era profesor la Horodnic de Jos. Un cadru didactic devotat meseriei, un foarte bun specialist. Rețin, pe lângă altele, ce emoții avea când și-a susținut lucrarea de gradul I.” (prof. Marcel Colibaba)
„– Costică este un om fenomenal. Îl cunosc foarte bine. Pe parcursul deceniilor ne-am străduit să ne ținem mereu împreună, așa după cum suntem și astăzi”. (înv. Ion Filimon)
„– Crăciun Costică este un om deosebit. Sper să rămână activ în viața școlii și a comunității. Îl invit să colaboreze cu noi la redactarea noii reviste
Comentarii