Ape tulburi

Există buzunare pentru care actuala criză nu înseamnă ceva nou. Probabil că, din asemenea cotloane, văduvite de efortul de a poseda, provine vechea zicală: „Decât să fii necăjit, mai bine să nu ai nimica”.

 

A trecut de mult reforma / Și reformat e tot ce-a fost / Ca o cătană chioară și bătrână / Care-n oștire nu mai are rost.// Doar câte-o criză mai apare / Din neștiut ca o cometă / Purtând în coada-i răsfirată / Măsuri, moțiuni și tămbălău. Știam că la comanda unui regiment se pune un colonel sau un ofițer cu cap de colonel, că dacă s-ar folosi un caporal sau un ofițer cu cap de caporal ar rezulta numai căprărie, adică tămbălău etc. Până se vor clarifica lucrurile, să fim mulțumiți (din inimă, dar cui?) că nu a ieșit din izvorul nesecat de legislație (mai mult sau mai puțin utilă) și altă pedeapsă pentru sinucidere decât moartea. Am aflat din presa noastră cea de toate zilele că un tânăr de 16 ani s-a spânzurat, nu contează motivul, fericitul a murit înainte de a afla câte motive și cât de serioase există pentru gestul său. Salvarea de la o grăbire a înfăptuirii împărăției divine, cam cum o vedea Sfântul Augustin, este că odată cu cele motive cresc și bătăturile de pe creier și omul se obișnuiește a accepta afirmația lui Schopenhauer: „Ceea ce domnește în natură este forța și nu dreptul”. Ba mă tem că multe sanctuare s-au construit cu ajutorul biciului. Ar trebui temperat zelul vorbăriei electorale în perioada inundațiilor, asta ar mai lipsi: să înghețe apele revărsate peste gospodăriile bieților oameni. Că se vor-bește, se promite orice pentru a se rămâne și cu averile la subsol și cu puterea la etaj. Nu contează cine și de unde că doar nu e „stângă” cum e „dreapta” și nici „dreaptă” cum e „stânga”. Ce ar fi dacă televiziunile, atunci când precizează apartenența politică a vreunui vorbitor, ar posta în paranteză și toate partidele prin care a trecut respectivul?
„Apa ca un bivol negru” (așa se numea un film despre inundațiile din 1970) a lovit din nou, dar impactul deznădejdii cetățeanului cu drept de vot (inutil momentan) asupra votaților (parcă pentru eternitate) este firav, nu băi de mulțime, nu zâmbete de compasiune și nici nu bubuie maneaua. Nu știu cine a „avut noroc”, dar tot mai mulți sunt cei care nu mai metahirisesc a crede în valoarea adevărului unilateral. Și cafeaua lui Nenea Srchiz avea ceva ce nu se putea vedea și nici spune, dar cine știe nu consumă sau nu mai consumă. Nu s-au făcut lucrări de consolidare a malurilor, nu s-au pregătit podurile pentru a putea face față viiturilor, nu sunt diguri, ceva tot este în favoarea victimelor forțelor naturii, se pot cumpăra iahturi fără plata accizei. Se vede treaba că deși Veronica Porumbacu (Schwefelberg) a fost răpită lumii literare de cutremurul din 4 martie 1977, sindromul de care suferea și care l-a entuziasmat pe Păstorel Teodoreanu i-a supraviețuit.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: