Sânzienele cele dintotdeauna, dar, în ultima vreme adăugate vechii sărbători a Cetății, și Zilele Sucevei aveau un suflu remarcabil. Suceava fremăta sub puterea pelerinilor mai întâi la Mănăstirea ce poartă numele patronului praznicului din 24 iunie – Sf. Ioan cel Nou de la Suceava, mulți veniți încă din preziua Sânzienelor, înfruntând adesea sub cerul liber, în cerdacurile și sub streșinilor chiliilor furtuni iuți și năprasnice, parcă specifice acestei vremi a verii. Apoi, a doua zi, slujba din curtea Mănăstirii, întotdeauna aducând cu sine importanți arhierei, „chiar și pe patriarhul”, și mai apoi spectacolul procesiunii Sfântului, dus de obicei la bisericile mari și vechi ale Sucevei, dar și, de când au apărut atâtea altele noi, și pe la câteva dintre acestea din urmă.
Comentarii