Iarăși presa

Simptomatologia reacției la manifestarea presei în România a început să devină săracă. De la lipsa de reacție sau încercarea de a ni se explica cum ar trebui să ne facem meseria, consemnate în acest spațiu ieri, am mai putea număra doar câteva „feedback”-uri…
Ar trebui să înțelegem că am început să devenim inutili, că se poate foarte bine și fără noi? Un cunoscut jurnalist tânăr se zbătea zilele trecute să convingă niște telespectatori că presa locală și-a cam trăit traiul din moment ce nu face altceva decât să cânte puterea locurilor, cumpărată fiind doar de către aceasta, și nu și de cititori.

 

Or fi uitat iar bucureștenii că presa locală bate la tiraj cea centrală sau tocmai din acest motiv ni se dă la picioare? Căci presa locală bună nu și-a uitat menirea de a reflecta lumea așa cum este ea, cu bune și cu rele, și nu comandată (fie și extrem de discret) de vreun ștab sau de vreun partid. Când Gheorghe Flutur a spus sau a făcut bine, de bine am scris. Când realitatea l-a contrazis, nu ne-am străduit s-o deformăm în favoarea dumisale, cum insinuează tânărul confrate. Care mă tem că are aceeași suferință ca mulți dintre colegii săi de generație: este prea sentențios. Iar sentențioșii sunt orgolioși. Nu-i încearcă îndoiala că ar putea emite și opinii necapitale. Iar mijloacele profesionale la care apelează pentru a-și susține ideile sunt la fel de letale ca și sentințele lor.
Unele sunt și adevărate. Altele… Poate de aceea avem astăzi un cititor bine derutat. Unii clamează că Băsescu este salvatorul nației, iar mijloacele de care uzează pentru a-și susține ideea nu diferă de cele de pe vremea știm noi cui. Știu ce scriu. Dar un comandant de navă, oricât de iscusit este, nu pierde vreodată din vedere posibilitatea naufragiului sau, ferească Sfântul, a pieirii în adâncuri cu tot cu echipaj. Alții văd în Băsescu piaza rea a acestei nații, cel ce ne va naufragia cu siguranță. Dar pierd din vedere criticii săi că am cam fi de acord în sinea noastră cu măsurile pe care pare a ni le băga pe gât acum, în vreme de criză reală, și că i le-am fi aplaudat președintelui pe care ni-l doream.
Prea multe sentințe, cele mai multe reinventate. De ce ne-ar mira așadar că președintele Traian Băsescu, contaminat de filozofia (cu z) aceasta gălăgioasă, iese la bătaie cu sentința că presa trebuie bine ciomăgită, pentru că ar amenința însăși nava pe care dânsul o comandă? O fi uitând iscusitul comandant de navă că, dacă marea este agitată, poți arunca peste bord câte ceva pentru a mai ușura zbaterea în valuri a corăbiei, însă furtuna rămâne să-și vadă în continuare de rostul ei?

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: