Românul bucovinean Ion Prelipcean – un mare iubitor și cercetător al istoriei evreilor

Profesorul Ion Prelipcean a stat și a muncit din greu câțiva ani în Israel, practicând diverse munci, precum bucătar la diferite cantine, ospătar la restaurante, grădinar în parcuri, îngrijitor în școli sau la oameni în vârstă etc.

 

În perioada israeliană, a adunat informații foarte bogate din bibliotecile universitare de la Tel Aviv și Ierusalim, a consultat Centrul Cultural-Documentaristic al evreilor români de la Tel Aviv, a frecventat redacțiile ziarelor de limba română din acest oraș, și-a făcut prieteni printre ziariști, oameni de cultură, scriitori, cercetători, muzeografi, profesori universitari, muncind fizic enorm. Însă a și scris cărți pentru sine și pentru poporul român, dar, mai ales, pentru evrei. Tot ce a câștigat din munca lui în Israel a investit în cărți, cumpărând sau copiind circa 400 de volume și pliante care însumează peste 100 de mii de pagini, traducând din franceză vreo 15 cărți și broșuri cu tematică diversă care îi vor servi la scrierea cărților sale. A întocmit 22 de cărți de istorie a evreilor din România, din care 4 le-a tipărit, punându-le sub genericul „Contribuții la istoria evreilor din România”.
Adesea îl apuca dorul de meleagul natal – Bucovina –, dorul de casă, de familie, sentimente pe care le-a exteriorizat în versuri, alcătuind, în paralel, două volume de poezii, “Rune” și “Călător printre stele”, în care sunt incluse, printre altele, ciclurile “Privegheri pentru Bucovina“ și “Baladă pentru Ierusalim”. Exemplificăm aici doar una din ultimul ciclu în care Ion Prelipcean își exprimă dragoste și atașament față de “Țară” (Bucovina) și față de “Iudeea”, pendulând astfel în jurăminte de credință pentru amândouă ținuturile dragi lui: “Hei, Iudeea, eu trebuie să plec acasă!/ Mă cheamă Țara!/ Și cum toate au un sfârșit,/ Eu te las/ Dar te iau cu mine, în amintire/ Pentru totdeauna/ Căci ești prea frumoasă să te pierd/ Și te asigur că de acum încolo/ Vei fi marea mea dragoste de departe./ Te voi păstra la mine într-un altar/ Alături de alte câteva puține lucruri sfinte/ La care voi privi din când în când/ În zilele de sărbătoare./ Și sufletul meu se va bucura/ De dumnezeiasca lumină vie/ Ce se revarsă peste tine/ Din tainica boltă albastră./ Și numai așa, într-ale noastre sfere ideale/ Eu de departe și tu de departe/ Vom fi mereu alături numai una. – / – De nedespărțiți!” („Poezii”, Suceava, 2009, p. 76).
Acest profesor veșnic scormonitor al informațiilor, noi și vechi, muncind creator, 24 de ore din 24, a tipărit deocamdată patru cărți despre evrei: „Israel”, vol. I (Veșnicia evreiască –studiu de istorie), Chișinău, 1994; „Israelul văzut de un român”, OP 2/1 (Itinerare turistice), ed. Raluca, Buzău, 2008; volum masiv, de aproape 300 de pagini, format A4, „București, Mișcarea legionară, români și evrei”, Suceava, 2009, și „Publicistica în Israel”, Horodnic de Jos, 2010.
Primele trei cărți abundă în informații noi, au o bibliografie impresionantă oferită în România din surse străine, din fonduri arhivistice sau din lucrări foarte vechi, cu o circulație restrânsă la vremea lor, iar azi dispărute complet din circulație sau biblioteci, fie ele chiar particulare. Aceste lucrări demonstrează cât de mare efort a depus autorul în adunarea și sintetizarea informațiilor pentru realizarea și tipărirea acestor cărți. În prima carte se cerea ca autorul să cunoască și să aprofundeze Biblia, întrucât face dese trimiteri, indicând titlul, capitolul și versetul din Biblie. De asemenea se cerea cunoașterea istoriei, geografiei, etnografiei, culturii și spiritualității evrei-lor, a civilizației Orientului Apropiat, la care adaugă peste tot propriile impresii și trăiri într-o limbă românească colorată, chiar poetică, făcând adesea analize și sinteze, comparații, analogii cu viața, istoria și obiceiuri românești într-un mod critic și uneori ironic. Nu lipsesc comparații cu alte popoare, cu alte culturi din epoci diferite.
„Israelul văzut…” are 11 capitole masive, conținând reproduceri de desene, schițe, hărți, grafice, proiectări de monumente sau orașe, locuri memorabile, recomandări de texte religioase referitoare la viața și faptele lui Iisus, încât, citindu-le, orice om nu mai are nevoie să viziteze Țara Sfântă, deoarece cu ochii minții vede, trăiește, călătorește în timp și spațiu, în istorie și geografie, în trecut și în prezent, creând o realitate despre care nu știa prea multe până atunci. Și toate acestea se datorează efortului deosebit, pasiunii extraordinare, harului literar și înțelepciunii pe care le posedă acest om și profesor horodnicean, bucovinean, Ion Prelipcean. Pentru toate aceste trăsături de excepție pe care le posedați, sunteți un coleg de invidiat pentru semnatarul acestor rânduri și, în același timp, de felicitat.
Toate cărțile dlui Ion Prelipcean sunt extrem de folositoare, ele se adresează rațiunii și sufletului, dar „Israelul văzut…” poate fi considerată o enciclopedie realizată de un singur autor, pe care nu l-a ajutat nicio instituție de stat din România sau din Israel.
Cartea „Mișcarea legionară” tratează un subiect delicat, meritând o analiză cu totul aparte. Ne oprim a reliefa doar câteva idei: și-aici autorul s-a folosit de surse care nu se găsesc în România, punând față în față evenimente istorice și interpretări despre acestea ale taberelor opozante – legionari, pe de o parte, evrei, pe de parte. Lucrarea are caracter de cercetare și este mai puțin accesibilă marelui public. Păcat că are un tiraj redus; poate fi găsită însă în marile biblioteci.
În cea mai recentă carte, „Publicistica în Israel”, Ion Prelipcean a adunat toate scrierile sale tipărite în Israel, în anii 2003-2004, în ziarele și revistele de limbă română „Ultima oră”, „Viața noastră”, „Minimum” și „Tribuna Kraioth”, publicații din Tel Aviv și Haifa. Cartea mai cu-prinde și unele ecouri publicate în presă sau comunicate autorului, în scris sau verbal, pe marginea articolelor sale. Unele subiecte ale articolelor sale sunt de domeniul prezentului, altele de domeniul trecutului, însă care au devenit, doar la distanță de câțiva ani, „istorie”. În general, articolele sale tratează relațiile românilor cu evreii și ale evreilor cu românii, pe parcursul secolelor XIX și XX. După cum mărturisește în „Cuvânt către cititori”, articolele sale au trezit un interes mare în Israel și un interes mai mic în România, deoarece populația evreiască de aici s-a redus numeric. Cartea conține 42 de articole sub forma unor medalioane și studii. Multe alte scrieri publicistice vor apă-rea într-o viitore carte pe care autorul o va intitula „Alergând după o umbră”. Tot în prefață, autorul mărturisește c-a plecat în Israel nu pentru a munci și a face bani, ca mulți alții. Doar era profesor și avea serviciu, locuia acasă, nu-i lipsea nimic; însă s-a dus pentru a se documenta și pentru a putea scrie o istorie detaliată a evreilor din România, ca parte a istoriei naționale a României.
Scriind articole la publicații israelite și colaborând activ cu redactorii respectivelor jurnale, Ion Prelipcean și-a câștigat pe mulți jurnaliști și scriitori evrei de origine română ca prieteni, precum Carol Isac, Ioel Tobias, Andrei Fischof, Sara Kohn, Slamo David etc. Aceștia vor scrie extrem de elogios despre activitatea românului bucovinean Ion Prelipcean, ca prieten sincer al evreilor, și despre creațiile sale istorice, literare și publicistice. Iată doar câteva referiri concludente: > „Mi-ați oferit o mare surpriză: baladele sunt impresionante; de multă vreme nu am fost atât de emoționat citind poeme grupate în jurul Ierusalimului, ca și cum ar fi crescut dintr-însul, alteori, ca și cum l-ar sprijini.” (Andrei Fischof) > cu referire la cartea „Israel – veșnicia evreiască” – „Ce păcat că această carte nu este scrisă în limba țării, să vadă și evreii cât de frumos poate să scrie un neevreu despre Israel.” (Rabinul Ioel Tobias) > „Mă aflu sub influența lecturii cărții dumneavoastră „Israelul văzut de un român” și nu pot să vă mărturisesc decât că totul este copleșitor, unic, uriaș, prin oferta sa. Cuvintele de caracterizare nu pot fi decât la superlativ, prin intenție, documentare incredibilă, organizarea materialelor, efort fizic îndelungat, pasiune, pasiune și iar pasiune, implicare totală cu dăruire uluitoare și atașament pentru idei dintre cele mai generoase.” (Sara Kohn – prozatoare) > despre „Istoria – probleme evreiești” – „Cartea aceasta este o adevărată lucrare de doctorat” (dr. Slomo Leibovici-Loiș, istoric).
Așadar, profesorul și omul de tip european, românul bucovinean Ion Prelipcean a dovedit, prin felul lui de a fi și prin cărțile sale închinate românilor și limbii române, dar și prin cărțile închinate evreilor de origine română, că este un bun român și un bun și sincer prieten al evreilor. „Shalom”, ție prietene, Ionică!
Prof. VICHENTIE NICOLAICIUC,
Prof. EMANUELA NICOLAICIUC

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: