Probabil că n-aș fi scris niciodată aceste rânduri, dacă un amic nu mi-ar fi reproșat dulcișor că vol. Mihail Eminescu – poetul neamului românesc, apărut în 2009 la Biblioteca „Miorița” din Câmpulung Bucovina, dincolo de o serie de calități remarcabile, ar fi o palmă peste obrazul liber-cugetătorilor. Cum aceștia n-au obiceiul să-l întoarcă și pe celălalt (creștinii de azi au?) și cum nici pe departe nu a existat o asemenea intenție, mă văd nevoit să aduc în discuție câteva idei privitoare la chestiunea în cauză, chiar dacă însuși Eminescu s-a aplecat asupra temei.
Comentarii