Centrul de Recuperare și Reabilitare Zvoriștea

„Acasă”, pentru oameni care și-au băut mințile

60 de oameni își petrec viața în Centrul de Recuperare și Reabilitare de la Zvoriștea. 22 de femei și 38 de bărbați, cu vârste între 48 și 89 de ani. Persoane cu handicap neuropsihic și toxicodependente au fost aduse în centru de familiile lor, care s-au declarat, în ideea de bine sau din comoditate, neputincioase să aibă grijă de un tată sau un uncheș care și-a băut mințile toată viața, sau o mamă, o soră, o mătușă a cărei minte a obosit de necazuri și traume.

 

Statul a preluat astfel îngrijirea și misiunea, probabil imposibilă, a recuperării lor, în schimbul a 80% din pensiile fiecăruia sau în schimbul a nimic, în cazul celor fără venit. Același stat reprezentat la Zvoriștea de 41 de angajați care spală, freacă, schimbă, curăță, îi hrănesc, îi șterg la fund, îi păzesc de boli, îi consolează, îi țin de vorbă, îi scot din crize, țin loc de rude, angajați cu salarii de nici 600 de lei, golite de sporurile pe care le-ar merita cu prisosință.

Boierie… și nu prea

Este greu de presupus că cea mai mare parte dintre beneficiarii Centrului vor mai pleca vreodată de acolo, altfel decât în vizite scurte la rude. Foarte posibil ca dormitoarele, holurile, sala de mese, atelierul de ergoterapie, livada de la Zvoriștea să fie pentru ei capătul de drum al unei vieți trăite cum s-a nimerit sau cum s-a putut.
Sărbătoarea Paștelui a fost pentru bolnavii de la Zvoriștea o perioadă grea, pentru că dorul de casă, de neamuri, se acutizează. Pe câțiva neamurile nu i-au părăsit, i-au luat acasă sau au venit în vizită, de alții însă n-a întrebat nimeni. „A fost o perioadă dificilă pentru ei. Au tot așteptat să le vină rudele, s-au cerut acasă și pentru că nu s-a putut, au intrat în crize de depresie, au devenit agitați. A fost greu. Întotdeauna e greu de sărbători cu ei. Avem un asistent social care pune mult suflet în ce face, încearcă mereu să ia legătura cu familiile, îi caută cu insistență, dar, chiar și așa, pe unii beneficiari care au copii chiar nu-i mai vizitează nimeni. Zic că vin dar nu mai vin, ba li s-a stricat mașina, ba au treabă…”, a povestit Cătălina Aursulesei, șefa CRR Zvoriștea.
Viața pensionarilor de aici curge normal, într-un centru impecabil de curat și îngrijit, petrecută între somn, mâncare, terapie ocupațională simplă, o plimbare (supravegheată) până la „privații” din comună, o țigară pe bancă. „Boierie”, ești tentat să gândești și în cea mai mare parte chiar așa ar fi, înainte să-ți amintești că este vorba de oameni bolnavi, bătrâni și deja neputincioși. Unii dintre ei… Alții, „verzi” încă, zdraveni la trup, procedează din păcate cam la fel, fiind greu de urnit la treburile gospodărești, ce-ar fi de altfel o terapie pentru ei. „E cam greu să-i pui la treabă, e adevărat. Nu-i poți sili însă. Încet, încet însă au mai ieșit câțiva la muncă în grădină, am pus cu ei răsaduri. E un progres. Vor mai ieși la solarii, sperăm să aducem câteva animale, poate le câștigăm interesul”, crede Cătălina Aursulesei.

Ileana, bătrâna desenatoare

În atelierul de ergoterapie agitație multă. Elegant, ne-am făcut că nu observăm că beneficiarii fuseseră așezați acolo în număr considerabil, frumos îmbrăcați, pe „specialități”, demonstrativ. „Artiștii” în capul mesei, la mijloc băieții care joacă table, iar mai în capăt „fetele” cu andrelele. Pe un scaun postat perfect în fața rafturilor unei minibiblioteci pe fundal, un bărbat „citea” dintr-un volum. Totul trebuia să fie perfect, pentru că veniseră reprezentanții Direcției Generale, cu presa, în vizită.
Foarte „pe bune” însă era partida de tenis de masă disputată în hol între Florin Tărnăuceanu, directorul general al DGASPC, și un bărbat din centru.
Foarte reale și chiar frumoase, unele dintre ele, erau și desenele Ilenei, o femeie surdo-mută, trecută de 80 de ani. Complet ruptă de ce se întâmpla în jurul ei, bătrâna colora în galben intens o narcisă abia conturată. Avea, cochet, unghiile îngrijite și date cu ojă discretă și cercei cu piatră ciclamen în urechi. Pierdută printre forme și culori, Ileana nu ne-a băgat în seamă nicio secundă.

„Uite, doamnă, punem doi brazi albi acolo, în față”

Nea Viorel însă, a turuit într-una. El este „gospodarul” centrului. Cu pălărie vânătorească pe cap și o vestă albă de lână peste cămașă, ne-a arătat mândru colajul la care lucra, cu cerbi pe fond de mușchi verde și ramă din popcorn aurit cu spray. Are 65 de ani, e din Moldovița și a lucrat ani buni la Liceul Silvic. Mi-a vorbit într-una de răsaduri de căpșuni, de zmeură de grădină, de brazii cei albi pe care vrea să-i planteze în fața centrului, de trandafirii pe care i-a sădit pe marginea aleilor și din nou de Moldovița, de brazii albi și de mustața lui Balabasciuc, fost șef de ocol silvic din comuna lui. „Uite, doamnă, punem doi brazi albi acolo, în față, sub ferestre…”, șoptea încă în urma noastră când am plecat din atelier.

„Aici e bine, nu mă bate nimeni”

Veronica va face în curând 90 de ani și este cea mai bătrână persoană din Centrul de la Zvoriștea. Împletește ciorapi trainici și groși, ce ar încălzi și picioarele rușilor din Siberia. Mi-a promis și mie o pereche, dacă îi trimit lâna și un croșet mai mare, dar repede de tot. „Că, știu eu cât o să mai trăiesc? Viața asta azi este, mâine nu-i. Uite, mă doare un picior tare de tot”, arăta bătrâna spre genunchiul stâng.
Veronica nu se cere niciodată acasă. Pentru ea, în centru e mai bine decât oriunde a trăit înainte. „Nepoții mei sunt buni, dar băiatul nu. Bea și mă bătea. Aici e bine, nu mă bate nimeni. Dacă cer o pastilă în toiul nopții îmi aduce. Doctorița m-a căutat toată să vadă dacă n-am una, n-am alta, toată m-a căutat”, explica bătrâna care se află în CRR Zvoriștea de anul trecut.
Ca pentru nonagenara Veronica, CRR Zvoriștea ar putea fi locul în care alte zeci de persoane în aceeași stare și-ar putea găsi locul. Cereri în acest sens vin cu duiumul, dar centrul este plin, la capacitate; 16 saloane cu câte 2 sau 4 paturi, ce ocupă parterul și etajul I al imobilului. Ar mai fi disponibile încă două etaje, prin care bântuie însă fantomele familiei boierului Teodorescu, stăpânul conacului din vecinătate. Sunt planuri și proiecte pentru reamenajarea etajelor în paragină. Nu sunt bani însă…

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: