care roade n-ați adus
E ușor a scrie versuri
Când nimic nu ai de spus!”
Și totuși, unii au de spus. Sigur, nu în versuri, pentru că sunt mai pretențioase, dar hârtia ziarului și „blogurile”, era să scriu din greșeală „blegurile”, pot suferi cel puțin atât cât Eminescu, așa că dați-i mai departe „cu mânie proletară!”
Felicitări doamnei Rodica Mureșan, jos cu pălăria, pentru atitudinea corectă față de indiferența și oportunismul celor care cred că vor intra în istorie dacă-l „asasinează” în fiecare an, și asta chiar de pe vremea când „prietenii” – dragii de ei – dădeau brânci după brânci trupului și-l „garniseau” – mi se pare cu mercur, cum spunea Theodor Codreanu, despre care ați amintit în articolul „CONTESTAREA VS. IGNORAREA LUI EMINESCU”, publicat în ziarul „Crai nou” din 13.01.2010, pag. 5.
Nu vă mirați că în zilele noastre cultura este înțesată cu „prieteni” care vor să-i anihileze personalitatea inegalabilă dând vina pe Europa, pe naționalism, dar în realitate „preamărindu-se pe ei”, pentru că nici Domnia Voastră, nici eu și nici cei „23 de milioane de omuleți patibulari, … care nu pot alcătui un popor pentru că valorează cât o turmă …”, așa cum ne crede „insignifiantul filosof” H.R. Patapievici (un „român adevărat cu vici în coada din care elucubrațiile izvorăsc ca dintr-un gheizer”), amintit de dl Petru Bejinariu în articolul „ÎNCERCĂRI DE DENIGRARE A LUI MIHAI EMINESCU”, publicat în același număr și pe aceeași pagină de ziar. Măi fratele meu, da’ chiar am ajuns omuleț care nu valorează cât o oaie care ține „cadavrul lui Eminescu în debara” și trebuie „să-l aruncăm dacă vrem să intrăm în Uniunea Europeană”? Și ce să pun în loc, pe Patapievici? Păi el este ”un cadavru viu” și nu-l pot pune în debara pentru că „izvorăște ceva care nu prea place!” Să mă iertați, dar am folosit „limba română… pentru înjurături”, cum mi-a spus filosoful Patapievici în cartea sa, deci nu poate fi jignit de unul ca mine, cadavrul din debaraua unui amărât de sat care poartă Steagul eminescian ca pe un odor sfânt. Și apoi, n-am folosit Limba Română „ca pe o comoară”, ci ca pe „o înjurătură”, că noi „patibularii” nu ne putem schimba și rămânem cu ea pentru că „este patria mea” și nu a domniei voastre, dle Patapievici. Patria este „imn și cetate”, în care domnia voastră nu mai locuiți de când filosofați pentru Europa, dle Patapievici!
Da, „țâne” minte, dragule, poporul român a învățat Limba Română ca să înjure din cauza unuia și a altuia care „au găsit piatra filosofală” asemeni celui din vremurile vechi, care scormonea în nisip pentru a găsi măcar un oscior de înțelept ca să-și poată bate joc de el! Pentru noi este mai ușor, îl avem întreg în debara, dar debaraua aceasta-i cât o țară, cea în care vei fi pus domnia ta este pentru murături…, „înțăles-ai”? În rest, ascultă ecoul: „Critici voi, … ca-re roade n-ați adus, …” și mai cu seamă pe cel care spune că „universul… (uman, să se înțeleagă) încape bine-n patru scânduri…”, ca să nu mai vorbim de debara!
IONEL FILON
Comentarii