Cezar's

D’ale politicii (36)

– Un dicționar… alternativ –
 

  • August (ziua 23, anul 1944). Fostă zi națională, dată ce marchează cu adevărat o zi, o cotitură istorică, deși va rămâne pentru încă multă vreme o temă contradictorie, controversată. Rămâne de necontestat că actul a fost o perfidă lovitură de palat, izbutită cu prețul sacrificării unui patriot – Ion Antonescu – ce contribuise, inițial și esențial, la întoarcerea armelor. Puciul regal îi îndreptățește pe germani – pe care îi înșelasem și în prima conflagrație mondială – să o numească „ziua noii trădări valahe”. Puțini știu că lovitura fusese temeinic pregătită de Siguranță: celor 2500 de agenți și turnători ai Gestapoului li se tăiaseră, preventiv, telefoanele. Între aceștia – cu joc dublu –figura și celebra actriță Elvira Godeanu, plătită cu un milion lei pentru a-l reține în patul ei primitor pe generalul neamț Gerstenberg, șeful militar al Bucureștiului. Nici generalul cu nădragii în vine, nici ambasadorul Killinger – care se va sinucide, izolat și disperat, în apartamentul său – nu vor mai apuca să afle că „eroina patrioată” Elvira se va întrece imediat cu colegele ei la fel de dezirabile și la modă, Lucia Sturza-Bulandra și Dina Cocea, în a-și oferi grațiile și serviciile erotice noii stele politice, Ghiță (Gheorghiu-Dej). Pare ciudat, dar nu pot acuza de curvăsăreală interesată actrițele ori alte femei din protipendadă (lui Emil Bodnăraș i se „sacrificase”, doar ea știe de ce, și Ileana, fiica Reginei Maria cu Barbu Știrbey) ale epocilor de tranziție 45-60, 65-89, ori din 90 până azi etc., pe cât mă înfioară pofta și graba „proletarilor” analfabeți (și „flămânzi” de toate cele) ai vremii, de a se introduce grabnic și cu pretenții de stăpân nu doar în casele, demnitățile, titlurile și bunurile disprețuitei burghezii, ci și între cracii jinduiți ai amantelor de lux ale dușmanului de clasă… (vezi și „Parvenitism”)
  • Lăutar. Profesionist – tradițional țigan – al muzicii, atestat de la 1599, când viorile însoțeau convoiul unui Mihai Viteazul la intrarea sa triumfală în Alba Iulia. Virtuozii alăutei erau, în Evul Mediu, subiectul unui comerț de lux între curțile boierești și domnești. În secolul XIV, prețul unui lăutar bun era comparabil cu milioanele de euro plătite azi pentru transferul unui fotbalist de top: între 1000-4000 de aspri, adevărată avere dacă notăm că haraciul plătit Porții de Mircea cel Bătrân era de 3000 de aspri pe an. Vechimea prețuitei îndeletniciri, altoită pe firea veselă, dar și „orientată” – să nu zic oportunistă – a românului a inspirat în vreme expresii cu sensuri morale puțin onorante, de vreme ce ele vizează înșelarea, cu prețul lingușirii de tip oriental, a celor puternici: a cânta în strună, a cobzări, a ține hangul etc.
  • Parvenitism. Atitudine etern social-umană, care unește chiar și cele două sisteme aparent ireconciliabile, capitalismul și ratatul comunism real. Capitalismul presupune goana nebună după avere, condiție a unei ulterioare recunoașteri și investiri politice și sociale. Comunismul a impus goana nebună după carieră și urcarea în ierarhie, unică premisă posibilă a parvenirii tribului, clanului tău prin acapararea bogăției și proprietăților celor expropriați prin forța revoluției. Destinul României de după 1990, starea ei actuală, ne arată clar cât de periculos, de înșelător este acest carcalete, unul doar fals dogmatic și numai aparent ireconciliabil, de vreme ce se promovează ambițiile personale și conjunctura, nicidecum valoarea, adevărul, competența. Oportunismul, trădarea aproapelui, delațiunea interesată sunt doar câteva din eternele ingrediente ale veșnicului cocteil, în care nu cei mai buni, sinceri, corecți răzbesc, ci lichelele bine informate și orientate. Remediul? Acesta ar fi instaurarea democrației funcționale, a libertății garantate doar de respectul tablei de valori. Dar – prevedea încă din deceniul șase Petre Pandrea – libertatea nu poate fi benefică unei turme de sclavi, care, cum aud sfârâitul biciului, cad din nou în patru labe. Salvând mereu – zic eu – prin oportunismul balcanic de turmă pe parveniții și impostorii epocii.
  • Venetic. Deformare a cuvântului „venețian” – prima numire în istoria noastră a europeanului occidental, înaintea frâncului și apoi a neamțului – recunoscând rolul Veneției de principal actor al comerțului timpuriu pe Marea Neagră. Mult mai târziu „veneticul”, străinul, a căpătat nuanța sarcastică de „pripășit”. Întorși în prezent și văzând puternica expansiune a capitalului austriac (arh. „austrian”) în România – petrol, lemn, presă etc. – am putea suspecta ca pleonastică o exprimare de genul „noii venetici nemți pripășiți și propășiți la noi de prin 1990 încoace”?
    Țară. Numărul celor care ar dori s-o vândă e mult mai mare decât al celor dispuși să o cumpere. Probabil că din acest motiv prețul ei este astăzi atât de scăzut.
    Zetetică. (de la grecescul „zetein”, a cerceta) Disciplină întemeiată în 1998 de fizicianul Henri Broch, dedicată studiului rațional al fenomenelor percepute și prezentate drept paranormale. Cred că logica absconsă, ocultă a politicii românești actuale ar oferi noii științe un generos domeniu de cercetare.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: