Trage

Prin instituțiile publice, prin cele care funcționează cu bani publici, se discută foarte serios despre economii drastice. Concediile fără plată impuse de la sfârșitul anului trecut par acum – când se vorbește aproape fără întrerupere despre iminente trimiteri în șomaj – un compromis acceptabil. Din câte știm, astfel de discuții se poartă, atât prin birourile șefilor, cât poate, mai ales, în cele ale subalternilor încă de pe la începutul lui decembrie. Dar de când a început anul, după ce toată lumea a făcut și a primit urări de bine, subiectul a revenit. Mai fierbinte, mai amenințător. Pentru toți! Chiar și pentru șefi…

 

L.D. Clement

Deși deocamdată nimic nu e oficial, toți șefii se străduiesc să adune, să scadă, să împartă și… să taie cât mai bine (căci dacă nu taie bine nu-i exclus să fie tăiați!), iar angajații, tremurând, caută să intuiască ce calcule fac șefii, să dea pronosticuri, eventual chiar să-i ajute câte puțin, cu fereală, cu câte o sugestie… Nu de alta, însă poate se va întâmpla astfel încât cel aruncat în stradă nu va fi el, ci colegul!
Într-un birou, vreo 2-3 dintre angajații care oricum vin zilnic la treabă – care oricum prestează câte 10 ore pe zi, care oricum fac și treaba altora, care oricum vin și în weekend dacă trebuie – șușotesc – profitând de faptul că ceilalți 2-3 colegi care oricum sunt mai tot timpul plecați, învoiți, prinși în tot felul de alte chestiuni a căror rezolvare nu suferă amânare, peste care oricum dă des boala (acum, dacă n-au gripă, stau acasă ca să n-o ia de la serviciu!), de care oricum nu prea este nevoie, fiindcă oricum nu prea știu ce se întâmplă pe la birou – și ajung la concluzia că ar trebui ca ei să nu se teamă de nimic, că doar ei duc greul, că doar ei fac instituția să meargă etc. Și se încălzesc câteva clipe cu gândul acesta până când unuia – poate că cel mai strivit de dosare, poate că cel mai legat de telefon și eventual de ghișeu, totodată poate că cel mai fără de șansa de-a fi avansat și cel mai neinstruit politic – i se năzare să zică așa, de parcă ar fi vorbit singur: „Dar dacă, de fapt, nu asta se urmărește? Să facem treabă, adică…”. Iar ceilalți doi se gheboșează dintr-o dată, striviți de fiorul iluminării că prostul s-ar putea să aibă dreptate, că nu e chiar lipsit de temei și de logică ce zice…
Pe urmă cu toții simt curentul care oricum se face întotdeauna între fereastră și ușă. „Trage”, zice cineva și nici nu mai are importanță cine.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: