„Revoluția nu se întâmplă atunci când societatea adoptă noi tehnologii, ci atunci când societatea adoptă noi comportamente” (Clay Shirky)
Introducere
În ultimele decenii a apărut o serie de noi fenomene și procese ce caracterizează evoluția societății umane în ansamblul ei (care subliniază faptul că ne aflăm într-o perioadă de mutații profunde ce definesc tranziția de la societatea industrială la societatea de tip informațional). Aceasta se manifestă sub forma unei crize a modelului capitalist de dezvoltare și prin apariția unor concepte noi, neexplicate suficient.
Tehnologia între transcendental și imanent
Unii prezintă tehnologia nu numai ca instrument sau unealtă2, ci și ca activitate socială, și chiar simbolică, prin care omul a învățat și va învăța să-și exprime identitatea creatoare. Totuși, teologia nu poate fi de acord cu această opinie, întrucât tehnologiile, inclusiv cele informaționale, la fel ca și știința, inventariază progresele în procesul de cunoaștere omenească, acestea fiind doar instrumente ale cunoașterii și nu reprezintă cunoașterea însăși. Cred că această concepție stă la baza confuziei care face ca societatea informațională să fie identificată cu societatea cunoașterii3.
Tehnologiile informaționale4 se dezvoltă pe baza științei fundamentate în era modernă. Acestea constituie vehicule pentru diseminarea cunoașterii științifice și perpetuează ordinea și explicațiile „științifice” specifice acestei ere5 și nicidecum nu au rolul de a înrobi pe om sau a-i limita acestuia libertatea.
Preeminența tehnologiei informaționale în fața individului riscă să sacrifice individul în numele științei, a societății, a binelui mondial, a popoarelor etc. Preeminența conștiinței științifice, care pretinde că numai oamenii de știință sunt chemați să emită norme etice6, este total inacceptabilă, mai ales atunci când este vorba de destinul hristic al omului și de conștiința lui religioasă.
Spengler spune în acest sens că omul, dacă nu este atent, poate deveni din stăpân al lumii – sclav al mașinii, adică al tehnologiei7.
Este cunoscută publicului larg critica „clasică” a tehnologiei, pe care o consideră în general periculoasă și chiar dăunătoare omului. Această opinie este susținută de mari gânditori: Oswald Spengler8, Martin Heidegger9, Friedrich Juenger10, Lewis Mumford11, Jacques Ellul12, Olivier Clement13 și mulți alții14, iar mai recent Ovidiu Hurduzeu în cartea Unabomber, profetul ucigaș15 sau în Sclavii fericiți16, precum și Adrian Stoica, cercetător la agenția spațială NASA17, susțin păreri similare.
Unii dintre ei consideră că tehnologia, ca și cunoașterea, are și o dimensiune transcendentală, un „domeniu al ideilor”, fiind legată de sistemele de credințe, de valorile și preferințele asociate acestora, ce inhibă sau validează anumite acțiuni18. Atunci când tehnologia nu ține cont de acest lucru și se dezvoltă neluând în calcul complexitatea persoanei umane, ar putea duce la ceea ce Olivier Clément numea „fatalitatea tehnocratică“19, și astfel se produce ruptura între om și tehnologie, care îi poate deveni potrivnică și chiar dăunătoare20. În acest caz, „transcendența” tehnologiei se pierde și se poate ușor transforma într-un instrument de distrugere.
Jacques Ellul afirmă că tehnologiile moderne formează un Sistem: „un ansamblu de elemente interconectate, așa încât evoluția unuia provoacă evoluția ansamblului, iar fiecare modificare a ansamblului se răsfrânge asupra fiecărui element în parte”21.
În teoria sistemică22, omul este considerat o mașină productivă care răspunde unor necesități tehnice. Nevoile sale omenești sunt luate în considerație numai atâta timp cât satisfacerea lor respectă un protocol tehnic, iar individul, în rolul său de „sclav specializat”, contribuie la sporirea eficienței. Muncești într-o corporație, ai o „poziție”, un „venit”, ești un „sclav fericit” al sistemului. Ai pașaport cu cip, ești liber să vizitezi Disneyland, Las Vegas, ai dreptul să muncești în UE. Te opui? Ești un nimeni fără identitate. Deci sistemul totalitar al catagrafierii biometrice sau al tehnologiei fără limite morale ar putea confisca și fura identitatea socială a persoanei umane. Potrivit celor ce susțin tehnologia fără granițe, orice considerente etice sau religioase care se opun satisfacerii necesităților tehnologiei sau ar interfera în mod „parazitar” cu logica ei trebuie extirpate din „sistemul total“ sau adaptate „factorului tehnologic”23. În acest mod apare evidentă subordonarea omului noilor tehnologii, eliminându-l, astfel, din categoria ființelor libere și transformându-l din persoană în instrument necesar sistemului.
Omul este înțeles de Părinții Bisericii „în mod ontologic numai ca ființă teologică. Ontologia lui este iconică”24.
Din păcate există o tendință vizibilă în societatea contemporană de a reduce persoana umană la condiția de instrument și a o coborî de la imago Dei la imago oeconomicus și la homo cip-icus. Mesajul pe care ni-l transmite Sf. Apostol Pavel este mai actual ca oricând: „Și să nu vă potriviți cu acest veac, ci să vă schimbați prin înnoirea minții, ca să deosebiți care este voia lui Dumnezeu, ce este bun și plăcut și desăvârșit”25.
Personal consider următoarele acțiuni ca fiind imorale și nedemne de ființa umană26:
a. colectarea și stocarea datelor personale cu scopul de a fi livrate unor organizații suprastatale, care invocă terorismul și alte scopuri mondialiste;
b. identificarea frauduloasă a unei persoane fără știința ei, mai ales în locurile unde ea nu este obligată să se prezinte;
c. înregimentarea electronică biometrică a omului, care îl acuză a priori ca posibil infractor și îl clasează în categoria mărfurilor, a ființelor necuvântătoare înjosind astfel demnitatea teologică și umană a persoanei27;
d. crearea unei baze de date biometrice centralizată la nivel mondial, având în vedere vulnerabilitatea acesteia de a fi deco-dificată de persoane rău intenționate sau de servicii secrete;
e. legiferarea implantului medical, care, conform H.G. 55/2009, permite controlul proceselor fiziologice normale ale organismului uman și controlul concepției umane (procreerea).
E vizibil faptul că toate aceste acțiuni încalcă flagrant drepturile fundamentale ale omului, ale conștiinței creștine și au o amprentă malefică dusă la extrem.
Prin aceste acțiuni omul poate fi redus sau degradat la nivel existențial din punct de vedere al demnității teologice, umane și sociale, adică moral și civic, de la imago Dei în om la un simplu număr sau cip electronic prin înscrierea sa într-o evidență biometrică, întrucât cel care nu va figura într-o bază de date biometrice nu va exista. Practic el nu va exista din punct de vedere social.
Propuneri și perspective
Lăsând la o parte orice panică și tulburare, care nu fac cinste creștinilor, pot afirma cu toată convingerea că introducerea cipurilor este, fără îndoială, un scandal, o jignire, o umilință și o lipsă de respect aduse persoanei umane.
Neacceptarea cipurilor biometrice nu trebuie privită ca o reacție de fanatism religios, ci ca una firească de apărare împotriva unei înregimentări electronice forțate într-un sistem de supraveghere suspect, ocult și periculos.
Nu propun o contra tehnică sau o contra cultură a modernizării, întrucât tehnologia și modernizarea în general nu conduc neapărat la secularizare sau la înjosirea demnității umane28, ci propun o bioetică a tehnologiei în general și a tehnologiei informaționale în special, care să țină cont nu doar de valorile umane sau economice, ci și de cele creștine, care să apere în mod unitar și holistic persoana umană.
Concluzii
Tehnologia în slujba omului are și o dimensiune transcendentală, un „domeniu al ideilor”, fiind legată de sistemele de credințe, de valorile și preferințele asociate acestora și poate, astfel, ușura viața omului, oferindu-i timp suplimentar pentru a se ocupa de mântuirea sufletului.
Atunci când tehnologia nu ține cont de complexitatea persoanei umane și de destinul hristic al omului și se susține preeminența tehnologiei în fața individului se produce ruptura între om și tehnologie, devenindu-i, astfel, potrivnică și chiar distrugătoare. În acest mod tehnologia se transformă într-un instrument malefic.
Creștinul este chemat să arate firescul credinței lui într-o lume în care creștinismul a devenit pentru unii atât de nefiresc și chiar o piedică pentru cei ce vor să stăpânească lumea și pe om în mod totalitar. A renunța la această chemare înseamnă a renunța la chipul și asemănarea noastră cu Dumnezeu, deci la imago Dei în noi și aceasta ar marca sfârșitul libertății noastre și începutul sclaviei antihristice.
Sper să nu fim noi generația care trăiește ultima filă din istoria libertății umane și, în același timp, cred cu tărie că Bunul Dumnezeu va interveni la momentul oportun. În ciuda tuturor evidențelor actuale și a realismului uman – care nu ia în calcul și intervenția lui Dumnezeu pe măsura implicării noastre și consideră că acțiunea împotriva introducerii datelor biometrice nu ar avea sorți de izbândă, ceea ce ar justifica resemnarea – să ne amintim că un David realist ar fi fugit de Goliat…
Pr. prof. dr. MIHAI VALICĂ
1 Prescurtare de la Radio Frequency Identification Device.
2 Analizând evoluțiile tehnologice, o serie de savanți (M. Heidegger, 1962, L. Mumford, 1964, M. Foucault, 1972, D. Bohm, 1983, I. Prigogine, I. Stengers, 1984) au demonstrat că, de fapt, progresele tehnologice se bazează pe avansuri mai largi, de natură epistemologică și ontologică și nu invers.
3 Vezi Gabriela Lucia Sabău, Premise ale procesului tranziției de la societatea industrială la societatea cunoașterii, în: http://209.85.129.132/search?q=cache:mRwJIFtrPcMJ:www.acad.ro/pro_pri/doc/st_g03.doc+Mumford+despre+critica+tehnologiei&cd=8&hl=de&ct=clnk.
Comentarii