Nu întotdeauna binele e și… bine primit

O parte din sinistrații din Țibeni nu sunt mulțumiți de darul Arhiepiscopiei > Unii dintre nenorociții care au rămas fără un acoperiș deasupra capului, ca urmare a inundațiilor produse în vara anului 2008, se plâng că locuințele ridicate de biserică nu sunt spațioase, alții că sobele amenajate nu sunt funcționale sau că ușile s-au deteriorat din cauza ploilor…

 

Nemulțumitului ar trebui să i se ia darul… Acesta este gândul care nu mi-a dat pace după ce am stat de vorbă cu o parte dintre membrii familiilor sinistrate de la Țibeni, localitate puternic afectată de inundațiile produse în vara anului 2008. Pentru aceia care nu știu, sau poate au uitat, sinistrații de la Țibeni au avut un mare noroc. Imediat după ce apele furioase ale Râului Suceava le-au distrus casele, sub oblăduirea Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, preoții din întreg județul s-au străduit să le construiască acestor nenorociți alte locuințe. Așa se face că, la doar două luni de la producerea inundațiilor, sinistrații de la Țibeni au primit în dar de la Arhiepiscopie 20 de case, ridicate de la temelie la acoperiș, finisate și parțial mobilate. Adevărate bijuterii, am spune noi, având în vedre că imobilele nu au fost construite din chirpici, așa cum fuseseră cele luate de ape, ci din materiale trainice și totodată moderne. Ca să nu mai vorbim de aspect…

M-am gândit că, la un an de la primirea în dar a caselor, sinistrații din Țibeni, oameni care au văzut moartea cu ochii, vor fi recunoscători Arhiepiscopiei, pentru că nu i-a lăsat să petreacă iarna în cutiile reci de metal (containerele) trimise de guvern și că le-a construit un acoperiș deasupra capului. M-am gândit că acești năpăstuiți vor aprecia cu atât mai mult cadoul primit cu cât nici biserica, nici preoții și nici voluntarii care le-au ridicat casele nu erau obligați să facă nobilul gest. Ei bine, am greșit!!!
Parte dintre sinistrații de la Țibeni nu sunt nici pe departe mulțumiți de casele primite. Unii dintre cei cadorisiți aruncă cu acuze și în Primăria Satu Mare, și în biserica din localitate, cum că nu ar fi împărțit „ajutoarele în mod egal”. „Părintele mi-a construit casa, mi-a pus uși și geamuri, dar baie nu mi-a făcut. La o serie de oameni le-a mobilat casele, mie nu mi-a mobilat, fiindcă nu a avut plăcerea să vină. Asta pentru că soțul meu a băut, iar eu am fost la altă religie. Deci pe mine m-o dat mai deoparte. Așa că m-am descurcat eu cum am putut. M-o ajutat și unul, și altul cum a putut și mi-am luat în casă mai o mobilă aici, mai una acolo. Dar sunt necăjită de bani, că nu am pensie și sunt singură”, ne-a spus Maria Andrișoaie, în vârstă de 58 de ani.
Întrebată unde ar fi locuit dacă Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților nu i-ar fi construit casa, femeia ne-a răspuns: „Apelam pe la frații mei de credință, mă descurcam eu cumva. Casa mea pe care a luat-o apa avea 4 camere, iar asta are numai trei și o baie care nu este amenajată”, ne-a spus Maria Andrișoaie.

Probleme cu soba…

Firesc, problemele sinistraților de la Țibeni nu au luat sfârșit după ce au primit în dar casele de la Arhiepiscopie. Mulți dintre acești oameni au fost săraci (că altfel nu-și ridicau case din chirpici pe care să le înmoaie apele) și continuă să fie săraci. Unii dintre ei nu fac decât să se plângă sau să stea cu mâna întinsă la stat, când ar putea foarte bine să pună osul la treabă ca să câștige un ban, iar alții nu mai pot munci din cauza vârstei.
La cei 82 de ani ai săi, Silvia Chira, văduvă, a văzut cu propriii ochi cum apele îi dărâmă casa. Bătrâna nu a rămas pe drumuri, pentru că Arhiepiscopia a avut grijă să-i construiască o altă locuință. Octogenara nu are o viață tocmai ușoară. Ea își îngrijește singură băiatul în vârstă de 50 de ani, care a paralizat din cauza diabetului. „Îi cumpăr lemne din pensia mea, pentru că soția lui a plecat la muncă în Italia și îi trimite câte 50 de euro pe lună”, ne-a spus bătrâna. Femeia s-a plâns că este nevoită să doarmă în frig, pentru că soba pe care meșterii i-au construit-o, „dă fumul în casă”. „De asta pereții îmi sunt negri, de asta este mizerie la mine”, ne-a spus bătrâna.
La nicio aruncătură de băț distanță de casa Silviei Chira, locuiește o altă sinistrată. Este vorba despre Minodora Știrbu. Femeia este singură, motiv pentru care, după inundații, Arhiepiscopia i-a construit o casă formată dintr-o cameră, o bucătărie și o baie. „Atât mi-au dat, o bucătărie, o cameră și o baie. Casa mea avea dimensiunile 8 pe 9 m, iar asta nici nu știu dacă are 5 m. Au spus că vor construi casele pe vechiul amplasament, dar nu a fost așa”, și-a făcut cunoscut reproșul Minodora Știrbu.
Întrebată unde ar fi locuit dacă Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților nu i-ar fi construit casă, femeia ne-a răspuns: „Făceam eu ceva. Mergeam pe undeva. Stăteam eu undeva”.
Dacă tot sunt nemulțumiți, îmi este greu să înțeleg de ce sinistrații de la Țibeni nu au refuzat casele Arhiepiscopiei așa cum au făcut cei de la Botoșani cu casele ridicate de stat?

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: