Opinii sondate

 

Pentru că nu îl întreb niciodată de unde atâta consum de curent pe casa scării, unde nici urmă de bec, președintele asociației de proprietari (din care nu am încotro și fac parte) mă apreciază pozitiv. Sigur că nu la justa valoare, deoarece se mai scapă cu încărcarea și la alte repartizări, cât îl ține și pe el inspirația și iuțeala de pix. Ca să îmi dovedească prețuirea de care am fost blestemat să mă bucur, m-a delegat să culeg, centralizez, sistematizez, analizez și comentez opiniile stimaților vecini despre cum că ne boim tronsonul. Apartamentele abordate, prin glasurile lor cele mai reprezentative, mi-au declarat – sub protecția anonimatului – următoarele:
– Verde, neică. Verde. Să semene a imaș, să își închipuie văcuța aia de la ultimul că a scos-o boul ei la păscut. (O voce de altistă înfierbântată, din bucătăria cu încântător miros de ceapă la tigaie: „Nicio văcuță, că e ditamai bivolița.”)
– Cum o fi, dar nu cumva cărămiziu. Că seamănă cu trotuarul și se urcă aceia cu mașinile de la mâna a doua peste noi aceștia de la parter.
– Piei de la ușa mea, prefăcutule! Te faci că ai funcție și tragi cu coada ochiului să constați câți suntem la efectiv? Suntem doi, câți ne-am declarat, eu și nevasta. Dânșii patru sunt studenți și s-au așezat să își tragă sufletul, că se află în trecere către cămin, soacră-mea care o observi cu făcălețul gata e venită tot în tranzit, socru-meu a însoțit-o și a obosit, de aceea e în izmene, iar vlăjganul care doarme în fotoliu și face urât dacă îl trezești este instalatorul, așteaptă să se oprească apa, că are de strâns o garnitură. Și să nu te mai prind cu tertipuri, că te cotonogesc!
– Galben lămâios, bineînțeles. Că la portocală s-au îmbulzit care mai de care, n-ai loc să-ntorci.
– Eu zic că cafeniu. Bate cu prăfăraia și ne armonizăm otova.
– Albastru, domnule (domnul). Ba violet (doamna). Ba albastru, că ce zici tu e culoare de depravare (dumnealui). Habar n-ai, aia e mov (dumneaei). Dar pe tine ce te privește? (dânsul). Dar tu de unde știi? (dânsa). Imoralo! (el). Perversule! (ea). Stricato! Curvarule! (ei între ei).
– Tata nu e acasă, dar eu zic că alb. Un alb intact. Cum îl isprăviți, chem băieții și-l umplem cu șpraiuri mai ceva decât curcubeul.
– Negru, maică. Pentru că ține. Însă cu buline mai gri, să nu se bucure careva că ne-am prăpădit cu toții colectiv.
– Variat. Fiecare etaj cu culoarea lui pe orizontală și fiecare tronson cu a lui pe verticală.
– Tot așa, dar cu dungi oblice. La scara A de sus în jos și la scara C de jos în sus, unghiuri. La scara B faceți cerculețe și romburi.
– Neapărat roșu, întrucât sperie țânțarii.
– Nu-l asculta, că e de-ăla nostalgicul, se bagă la înghesuieli ca să-i treacă dorul de cozi și fluieră „Internaționala” când se bărbierește. Faceți-l grifier.
– Ba vișiniu.
– Ba roz. Un roz așa… nuanță duioasă.
– Ba maro.
– Ca bocancii matele? Las-o moartă și zi-i ca mine: azuriu.
– Că dacă-o fi prăzuliu tușim!
Sintetizând, la ieșirea (exit-pollul) din bloc, cu o marjă de eroare de 2-3 apartamente, rezultă că 36,4 la sută habar n-au cu cine votează, 21 de procente încurcă partidele, aproape 12,6 sunt foarte dezorientați politic și circa 8 tot la sută nu au discernământ electoral. Restul nu știu pe ce lume trăiesc și nu răspund nici la întrebări, nici de ei. Ceea ce explică destule, inclusiv de ce proprietatea noastră a rămas tot ca vai de ea.

Print Friendly, PDF & Email
Etichete:

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: