De pomana porcului

 

Drepturile necuvântătoarelor constituie o problemă. Respectarea acestor drepturi ridică nu numai o problemă. Rezolvarea tuturor problemelor constituite și ridicate devine, fără îndoială, cea mai mare problemă. Pe care – fiți siguri! – nu ne lăsăm până n-o rezolvăm. În felul nostru, nu ne-ar fi de deochi!
Dacă transporți bovine în condiții improprii (fără umbrelă de prelată, aer condiționat natur, încălzire centrală de la sfârcul cozii la vârful coarnelor) ai încasat-o! La transportul cu maxi-taxi al necuvântătorilor resemnați nu se pune problema. Dacă altoiești o javră urbană, ai pus-o de mămăligă! Cu croirea odraslei nu e nicio problemă. Dacă mârțoaga îți face probleme, normele recomandă să te înhami în locul ei și să-ți comanzi singur „Dii, boală!”. Când te umple o cioară de noroace, civilizat este să-i mulțumești, nu să-i urezi „Mâncate-ar nefriptă cine nu te stârpește!”, deoarece și cârâietorile fac parte, fără probleme, din farmecele municipale.
Astea ca astea, dar problematica porcului este mult mai complexă. Ca ditamai europeanul stilat ce te afli, nu mai bagi cuțitul în el, gospodărește. Nu, criminalule! În niciun caz, sadicule! Pentru nimic în lume, bestie! Te lepezi de apucăturile acestea barbare, de troglodit al cavernelor, și îl asomezi. Se înțelege de la sine cum: prin asomare.
– Aha! Îl somez: stai că trag! Și dacă nu stă din prima, zbang cuțitoaia.
La urechile altuia a ajuns „asumare”.
– Măi, poznă! Eu credeam că asta e numai la guverne, nu și la godaci. Când n-au ele spor la votarea legii și o trec prin parlament pe sub mână.
Altul a auzit „însumare”.
– Păi da! Că n-ai încotro și-i însumezi. Vine doctorul ca să n-aibă de-aia, rinichiloză, ia un mușchi. Vine părintele cu Ajunul, îi dau limba: care afumată și cu o țuică fiartă alături dezinfectează tot. Domnul cantor nu e amator, dar – ca să nu te jignească – ia umblătorii din spate, de-o răcitură. Trece primarul, jupoaie șoriciul. Se adună vecinii, umpli ceaunele. Tochitura-n ăla mare, mămăliga separat. Însumezi de nu te vezi!
De la cele de mai sus până la „semănare” și de aici până la „asemănare” nu mai e mult. Cam cât este de la normal („ca cuțitul”) până la anormal („ca cartușul”), unde cacofoniile țin loc de guițat.
Și de pârlit – nu te supăra că pun problema – cu ce îl pârlesc? Am voie cu paie, pot cu butelia, merge cu lampa de benzină sau îmi trebuie laser?

Print Friendly, PDF & Email
Etichete:

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: