Întreaga lume e o scenă…

Interviu cu profesorul, regizorul, scenaristul
AL. G. CROITORU, regizorul noului teatru profesionist din Suceava

– Ne dați garanția, Domnia Voastră, că sucevenii vor avea, până la Anul Nou, ieșire pe scândură cu spectacol-premieră și – chiar așa! – cu… noul teatru profesionist de la Suceava?
– Nu-ncep de la greutatea care mă privește pe mine… Eu trebuie să unesc interpretări ale marilor actori de la Teatrul Național, actori care-au jucat în filme, actori care-și predau Arta actorului… Eusebiu Ștefănescu are zeci de filme, are clasă de Actorie, este și decanul Facultății de Arte; Mihai Niculescu de la Teatrul Național, pe care-l vede lumea în atâtea și atâtea piese, la TNB. Venim cu marca Teatrului Național: Adrian Păduraru, care a jucat într-o stagiune la Dvs., aicia…

 

AL. G. CROITORU

– Vreo 4-5 ani…
– …care vine cu experiență de teatru și mai ales de film, care aduce pe scenă simplitatea și adevărul de viață, cum teoretiza un alt mare mag al filmului și teatrului italian, Pierre Paolo Pasolini…
Nu mai vorbesc de Fellini, în zona asta; într-un scenariu scris de domnia sa, în subsolul unei pagini, parcă 27 sau 37, nu mai țin bine minte, am să vă spun la timp, scriind scenariul filmului „La strada”, în care juca nebuuna și fruumoasa, urâta aia…, el spunea: „Doaamne, cum m-am putut însura cu Giulieta Masina asta, care toată ziua când mă uit la ea are o față de broască țestoasă… Dar tot el de colo: Daa, dar când este în fața aparatului de filmat e comme un angelo!”. Ce zice Fellini la un moment dat acolo: „Această secvență am scris-o amintindu-mi joaca mea împreună cu prietenii la marginea orașului Rimini, când ne jucam prin catacombele mănăstirii de la marginea orașului” (e secvența în film)… El o cunoștea de la 6 8 ani…
– Mai departe – mai departe, mai încet…
– Eu fac repetiții la București cu toată trupa de acolo, iar vin aici și fac repetiții, separat, cu trupa de aici. Aicia sunt diferențe mari, aici e altă modalitate de relație între personaje; plus, e trupa mare de profesori, de studenți, de învățători, de alte meserii, ingineri… care au jucat teatru din pasiune și-acum trebuie să unesc aceste modalități de expresie teatrală, trebuie să aduc la un numitor comun – un compromis greu, greu de trecut. Acuma, eu cu unele dintre domniile lor, eu trebuie să le spun și care este grafia rostirii unei fraze, care-i cuvântul important în frază, nu-nuu-nuuu, de ce-ul ăla are un subtext, de ce? Ei, de ce-ul ăsta…
O superbă care a venit acolo la preselecție a spus, s-a tăinuit cuiva acolo și-am auzit… A spus: „Di ci ni-ntoarci omu ceala di zăci ori sî zîcim acelaș lucru?!”.
V-am dat teatru, vi-l păziți…
– De ce ? De cine?
– Oo, Dumnezeule! E greu să vă spun de cât aș putea repeta: Să-l păstrați! Aici nu depinde numai de întreprinderile, de gândurile bune ale Dvs., ale noastre, ale mele… Zice actorul: „Eu aș juca acolo!” Zice regizorul: „Domnule, aici este necesar”.
N-am uitat nici de copii; facem, punem și „Cocoșelul neascultător”. E cu păpuși, dar făcut cu actori-actori, o splendoare! O preocupare de educație pentru cei mici, extraordinară!
Deocamdată, noi ne zbatem, există această trupă înființată, legiferată, înscrisă în registrul nu știu ce… „Bucovina teatrală” sau…
– …„Compania Teatrală Bucovina”…
– …toată lumea încântată, da’… ci facim, boieri dumneavoastrî?, cum sî zîci, adicî, uni merim?!
Ar trebui această zbatere (a unor oameni care vor să reînceapă) susținută de edili, cum zice Rebreanu în piesă: „Noi suntem părinții acestei urbe!”. Părinții urbei, ar trebui să spijine. Și nu numai. „Lumea de bine” (în ghilimele), lumea de forță…
– Întreaga lume e o scenă și oamenii sunt doar actori. Își face intrarea și ieșirea fiștecare. Jaques melancolicul din „Cum vă place”…
– (Râs abundent, râs, da’ râs sănătos!)
– Cu cine am stat de vorbă ? Pentru cetitori…
– Eu, în general, nu stau de vorbă cu lumea pe care n-o cunosc, cât de cât. Eu sunt un vajnic țăran get-beget, vrâncean get-beget, mă și laud că eu vin din bătrânul Ștefan cel Mare; țăran care știe când să are; dacă nu ari înainte de Paști sau în Săptămâna Mare, cel puțin, măcar un pogon de pământ – în toamnă este altceva, dar în primăvară, atunci neapărat trebuie să pui un pogon de porumb sau o jumate de pogon…, depinde cum e pământul, dacă poți să-l ari, că altfel se strică boaba… Toamna, nu mai vorbesc, dacă nu sameni acolo, degeaba zicem noi în „Plugușoor”, în cutare… „S-a sculat mai an bădica Traian și în scări s-a ridicat, peste câmpuri s-a uitat…”, mitologii superbe! „La luna, la săptămâna, îi spălă fața cu mâna, și se duse ca să vadă, că i-a dat Dumnezeu roadă…” Și că „spicul era înalt ca trestia, bogat cât vrabia…” O, oo frumusețe rară!
Eu așa cred: că eu știu să ar la timp, să semăn la timp și, uneori, să și secer și să adun, să culeg la timp! Nu-ntotdeauna mi-a ieșit. Mi-au fost potrivnice unele lucruri… M-au supărat și-am mers mai departe… Unul din filmele mele, de rezonanță pentru creația mea, a fost oprit a doua zi de la premieră. Este vorba de filmul „Am o idee”, poate că domniilor voastre voi aduce un disculeț să-l vedeți și să-nțelegeți de ce mi-au oprit filmul a doua zi după premieră (luni seara); a doua zi, marți, intra în vizionare (9, 11, 15 ș.a.m.d.); au proiectat o dată, 9 – 11, a început la 11 și jumătate a doua proiecție și, la mai puțin de jumătate, au venit „niște băieți”, și le-au spus acolo: „Dați fum în sală, să iasă fum de la proiecție, din cabină…” Au întrerupt filmul! Am fost vai de capul meu ce-am pățit! Și Radu Iacoban, prietenul nostru și-al Dv., care scrisese scenariul, dar el n-a participat la această chelfăneală, pentru că era la Iași… După cocteil, toată lumea s-a împrăștiat. Eu eram acolo și… noi, care am făcut filmul…, că atentăm la dezvol-tarea societății socialiste multilateral dezvoltate! Filmul are niște răutăți ca lumea, acolo.
Cam asta ar fi Croitoru. Croitoru ar mai fi…
– Ce etate aveți, Maestre?
– Acum, mâine-poimâine, fac 76! Dar eu arăt, săru-mâna, așaa… După ce am terminat Școala Normală “Vasile Lupu” din Iași, am foarte mulți colegi aici în zonă, am devenit domn învățător… Când îmi dădeam diploma, a venit o comisie ministerială de la Ministerul Culturii și Educației Socialiste, nu știu cum era, ca să aleagă din toate școlile din țară, să aleagă pentru Institutul de Artă Cinematografică. Oameni dezghețați la minte, oameni care cântă, care dansează, scriam și poeme și atuncia, mă jucam; și e o poveste întreagă… Gheorghe (tatăl regizorului, s.n.) mi-a spus: „Bă, nu e de noi asta, ce-o fi asta?! Mergi colo frumos la Iași, te faci profesor…”.
Și-n timpul ăsta veneau hârtii de la Institutul de Artă Cinematografică din București acasă, la țară. Eu – la plug, la sapă, la coasă, la toate alea. Și tata n-a arătat prima scrisoare, mi-a arătat a doua scrisoare… Am ajuns acolo, am împrumutat nu știu de unde un trening nou, nu mai știu de la cine, mi-au zis „Doamne ajută…” Și am plecat acolo, ca o rață sălbatică într-o baltă pe care n-o cunoșteam. Am întrebat, am avut o senzație de s-o iei la fugă. Niște zile superbe, era iulie! Era cald, eu în trening (să fiu frumos) și cu teniși împrumutați, se uita toată lumea la mine, ce caută ăsta… M-am dus acolo la liste: eram al doilea pe listă, la regie! Era o comisiee! Marele regizor Victor Iliu, marele actor George Vraca, marea regizoare Marieta Sadova, un actor, Ion Gheorghiu, care preda la noi (Va mai urma)
Urma scapă…
Dar, până acolo, mi-am permis, cumva, să convertesc ceea ce s-ar fi putut numi preambul, în replici de final.
Și zicem ca la curriculum: Al. G. Croitoru, vrânceanul din familie cu 19 (nouăsprezece!) copii și distinsul cetățean și aristocratic meseriaș al genului este cel care ESTE!
> n. la 8 decembrie 1933;
> absolvent al Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” București;
> regizor, scenarist, profesor de Arta actorului de film și televiziune la Facultatea de Arte a Universității „Hyperion” din București, membru al Academiei Tiberina din Roma…
Și, șii… last but not least: regizorul noului teatru profesionist din Suceava!
Și… șii… regizorul spectacolului de pornire: „Plicul”, după comedia omonimă a lui Liviu Rebreanu, ce se estimează a fi lansat iubitorilor Thaliei chiar în acest an! Cât o mai fi rămas din el. Pă bune! Vă vom ține la curenți…

A notat Dumi Brad

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: