O regină victorioasă și un diplomat liberal: regina Victoria și Ion Brătianu

 

Dacă trasăm pe un planisfer o linie imaginară, unind toate punctele urbane din întinsul ei imperiu de peste mări, prezențele sale se resimt și azi victorioase ca și epoca sa care a definitivat conturul colonial al Regatului Unit: Queen Victoria. Regina Victoria (1819-1901) urcă pe tronul Marii Britanii la 1837, după moartea unchiului ei William al IV-lea (sub domnia căruia țara sa decăzu în ochii contemporanilor), ca regină a Marii Britanii și împărăteasă a Indiei, „perla coroanei” din 1876 și până la moartea sa, în 1901. Își defini epoca într-un mod foarte original: mai întâi prin beneficiile Revoluției Industriale cu efectul mult scontat oglindit în Marea Expoziție Mondială de la 1851, apoi prin virtuțile morale exprimate în familia de tip victorian și prin pauperitatea Imperiului său ce cuprindea peste 19% din suprafața globului, în care soarele nu reu-șea să apună vreodată, la câte fusuri orare existau atunci, ca și acum, în colonii ori dominioane, după caz. Era, în același timp, și ultima reprezentantă a Casei de Hanovra, care și-a renegat de timpuriu originile-i germane dintr-un mic principat uitat pe harta Europei. Avu o căsnicie foarte fericită cu prințul Albert de Saxa-Coburg-Gotha, ce redefini monarhia engleză de rit german, dar cum visele nu rămân veșnice, mariajul se prăbuși în abis prin moartea prematură a prințului în 1861 și retragerea reginei în sine cu gândurile sale sumbre, avându-l în preajmă pe capabilul premier Benjamin Disraeli, care o convinse să-și reia popularitatea printre supușii Coroanei. La sfârșitul celei mai lungi domnii, de 63 de ani, Victoria intră deja în istorie într-un mod foarte popular, iar noroadele de pe cuprinsul Imperiului i-au dedicat două grandioase sărbători: Jubileele de Aur și Diamant, glorificându-și astfel suverana care a definit o epocă în istoria lor.
Familia Brătienilor ne face și pe noi mândri, iar cel mai de seamă reprezentant, Ion Brătianu (1864-1927), a dominat cu succes încercata viață politică românească în convulsiunile-i de început de secol XX în care imperiile începeau să se frământe în încercarea disperată de a-și împărți lumea pe felii de tort. Ocupă de mai multe ori, ca liberal destoinic, funcția de premier al României și își asumă neutralitatea țării sale la izbucnirea Marelui Război, în 1914, reorientând regatul spre Antantă și aproape conducând politica externă, reușind cu succes ca actul Marii Uniri de la 1918 să capete recunoaștere internațională după spinosul Tratat de Pace de la Versailles.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: