După nici douăzeci de zile de profesorat, părăseam învățământul (și cu sfatul și sprijinul bunului meu profesor Mihail Iordache, șef al „culturii” pe județ la acea vreme) și-mi „deschideam” cartea de muncă la Casa de Cultură de la Rădăuți. Aveam aproape 23 de ani și veneam acolo după scandalul din jurul poetului Teofil Lianu (Dumbrăveanu), care fusese eliminat (îmi cer iertare pentru că am ales acest termen, dar el exprimă, cred, cel mai bine adevărul) din viața publică, poetul fiind acuzat de un mănunchi de „subversivități” la adresa statului comunist și dat afară din „bănoasa” funcție de șef de cenaclu literar.
Comentarii