Conferința Uniunii Scriitorilor din România a reunit luni, 23 noiembrie 2009, în sala ,,Amfiteatru” a Teatrului Național din Capitală, aproape 400 de scriitori, delegați ai asociației bucureștene și ai filialelor din țară. După prezentarea rapoartelor de activitate de către președintele Nicolae Manolescu și vicepreședintele Varujan Vosganian, rapoarte în general optimiste, inclusiv din punct de vedere financiar, au luat cuvântul 22 dintre aceștia.
Corneliu Antim (Galați-Brăila) a cerut mai mult sprijin pentru filialele tinere (,,Filialele mai tinere nu sunt copiii din flori ai Uniunii!”), Irina Petraș (Cluj-Napoca) a impresionat participanții cu cea mai substanțială trecere în revistă de realizări: dicționarul membrilor filialei, antologii, site ș.a.), Cassian Maria Spiridon cu vestea tipăririi la ,,Convorbiri literare” a Istoriei Societății Scriitorilor Români, iar Peter Sragher i-a anunțat: ,,Nu mai vreau un președinte gășcar, vreau un președinte prezent”. Arcadie Suceveanu a invitat conducerea USR la Chișinău, pentru discutarea problemelor la fața locului, anunțând cu umor că președintele va fi ocrotit cu toată tăria de morbul vetustității și de celelalte boli diagnosticate la scriitorii basarabeni de Nicolae Manolescu în Istoria sa. Horia Gârbea (moderatorul plin de nerv și energie al întâlnirii) a apelat la solidaritatea de breaslă a celor care pot să intermedieze sponsorizări și schimburi culturale, Sorin Mărculescu a acuzat cu vehemență Uniunea de utilizarea unui statut nestatutar, Laurian Stănchescu a cerut ,,Să se redea cârciuma USR scriitorilor!”, susținut călduros de Sterian Vicol, Carolina Ilica a vorbit de zestrea în scriitori a Uniunii, de necesitatea creșterii și primirii tinerilor, găsind incorectă convingerea că sunt prea mulți scriitori (,,Nu se plânge nimeni că sunt prea mulți hoți, criminali…”), Daniel Cristea Enache, amintind de izolarea lui Cezar Ivănescu și a lui Grigore Vieru, a reclamat implicarea în manifestările Uniunii a lui Norman Manea și a lui Paul Goma, iar Valeriu Stancu a adus precizări privind utilizarea resurselor financiare. Ion Coja s-a reîntors la problema restaurantului, promițând, în eventualitatea rezolvării, două buți cu vin bun (de Niculițel) la Bobotează, apoi a insistat asupra solidarității scriitorilor cu cititorii, care au ajuns să trăiască în condiții inacceptabile, propunând în acest sens un semnal către societate, ,,un text de înfierare și dezmeticire a clasei politice românești”. Livius Ciocârlie i-a adus în atenție pe numeroșii membri vârstnici ai Uniunii, cât de cât mai protejați de indemnizații: ,,Să ne ferim de hazard, a spus, aș vrea să mă simt în continuare apărat”, în schimb Marin Mincu a pledat pentru schimbare, ,,altfel riscăm să avem un tătuc și să ne băsescizăm”. Paul Sân Petru a vorbit despre difuzarea revistelor de cultură ca o problemă în soluționarea căreia ar trebui să se implice și Uniunea, Ioan Liviu Stoiciu și-a axat intervenția pe atitudinea Uniunii față de Paul Goma, ,,simbol al rezistenței”, Mihai Grămescu a văzut pe lista candidaților la președinția Uniunii patru scriitori și un politruc, Mihai Sultana Vicol a găsit strigător la cer faptul că un eminescolog de talia acad. Mihai Cimpoi nu a fost invitat niciodată la manifestările de amploare închinate lui Emi-nescu la Botoșani și i-a sugerat președintelui să se dea deoparte ca să aibă răgazul să completeze Istoria cu cei pe care i-a ocolit (în principal din Basarabia și nordul Bucovinei, dar nu numai), iar Ștefan Radof s-a declarat stupefiat de asemenea înfierări cu mânie proletară.
Comentarii