Un punct de vedere

Sunt și dintre aceia care nu uită lucrurile bune și frumoase

Nu există o satisfacție mai mare ca atunci când constați că, după ani și ani de zile, cineva își mai amintește de un colectiv de oameni și mai ales de roadele muncii acestuia.
Prin acest articol aduc mulțumiri celui care, prin articolul „Vom uita și asta”, se referă, în final, tocmai la tema pe care voiesc a o atinge.

 

De ani buni, după 1990, apar cu regularitate articole despre starea actuală a drumurilor județene și comunale, cât și despre eforturile deosebite care se depun astăzi pentru repararea și modernizarea acestora.
Dacă cineva din afara județului sau a țării a citit oricare din acest articole, a rămas de bună seamă cu ideea și convingerea că anul 1990 a găsit aceste drumuri într-o stare mult mai înapoiată decât aceea de dinaintea domniei lui Ștefan cel Mare…
Părerea mea este că nu în mod intenționat nu se amintește nimic despre activitatea de drumuri și a drumarilor de dinainte de anul 1989, ci din cauză că uitarea a pus stăpânire pe memoria autorilor acestor articole. Mă rog, voit sau nevoit.
Și pentru a reaminti în mod sumar despre eforturile drumarilor care au administrat drumurile județene și comunale din această parte a țării, mă voi referi numai la câteva aspecte.
În perioada 1968-1988, în județul nostru s-au executat peste 800 de kilometri de îmbrăcăminți asfaltice ușoare, peste 3000 metri liniari de poduri și podețe din beton armat și multe alte lucrări de reparații, întreținere, balastări, toaletări de drumuri, lucrări la alți beneficiari etc. Nu mai spun despre lucrările executate prin dispoziție pentru Trustul Județean de Construcții, pentru ca acesta să-și poată realiza planul propriu de construcții de locuințe.
Cât privește drumurile, normele tehnice nu permiteau executarea unor lucrări mai durabile, mai costisitoare. Sistemul rutier consta dintr-o fundație redusă la maximum 20-25 cm de pietriș și o îmbrăcăminte asfaltică ușoară cu o grosime maximă de 7 sau 8 centimetri.
Sistemul rutier nu era calculat la tonajele și la traficul rutier existente astăzi. La aceste condiții grele, cu fonduri insuficiente, cu o lipsă acută de materii prime, de combustibili, au fost realizate lucrările menționate mai sus.
În acest mod au fost legate cu drumuri asfaltate toate obiectivele turistice și de arhitectură, respectiv toate mănăstirile, s-au asfaltat toate drumurile județene importante, au fost asfaltate multe drumuri comunale și, la comandă, foarte multe străzi în aproape toate orașele din județ. Nu mai amintesc de repararea și punerea în circulație a podurilor și drumurilor distruse, unele aproape în întregime, de inundațiile care au fost. Și nu au fost puține.
Dacă în alte județe lucrările de poduri, chiar și de asfaltări, se executau în antrepriză de către mari unități specializate în drumuri și poduri, la noi au fost realizate în regie proprie, obținând economii importante, dar și cu eforturi mari. Numai așa s-a reușit ca, an de an, să se realizeze planurile de lucrări și chiar să se depășească. Toate aceste lucrări s-au executat în paralel cu lucrările curente de întreținere, de pietruiri de drumuri, de toaletări, de semnalizare rutieră, iarna – de deszăpeziri etc., etc.
Aceste realizări nu ar fi fost posibile dacă la Direcția Județeană de Drumuri și Poduri nu ar fi existat și secțiile de drumuri și poduri, precum și un șantier specializat în lucrări de investiții, în fruntea cărora erau oameni cu o foarte bună pregătire profesională, cu dragoste de muncă și cu spirit de sacrificiu. Pentru că în activitatea de drumuri, fără spirit de sacrificiu și fără renunțarea la anumite momente în care ai fi dorit să fii în mijlocul familiei, alături de cei dragi, nu se poate. Aceste realizări nu ar fi fost posibile dacă lucrătorii din domeniul drumurilor nu ar fi fost uniți și legați sufletește, atât prin comportament, cât mai ales prin profesie.
Am ținut să scriu aceste câteva rânduri datorită imboldului ce l-am primit prin articolul „Vom uita și asta”, în care în ultima parte este scris: „Așa cum am uitat, cei mai mulți dintre noi, și de cei în timpul cărora s-au asfaltat sute de kilometri de drumuri județene, intrate astăzi în con-știința publică a Bucovinei, dar uimind/încântând mulți români aflați în vizită aici, care nu prea au așa ceva în județele lor…”.
Îmi închipui că distinsul autor al acestui articol cunoștea că, înainte de anii 1989, Direcția Județeană de Drumuri și Poduri Suceava era depășită ca număr de kilometri de drumuri asfaltate doar de județele Constanța, Brașov și Timișoara și că doar în județul Suceava nu mai erau podețe de lemn, toate fiind de beton armat.

Ing. pens. DRAGOȘ PENTIUC

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: