În spiritul adevărului științific

Bogata listă a lucrărilor de specialitate semnate de prof. univ. dr. Ion Popescu-Sireteanu s-a îmbogățit nu de mult cu încă una, intitulată Limbă și cultură populară (Editura Princeps Edit, Iași, 2008, 316 p.). După cum precizează autorul, aceasta constituie o variantă completată și într-o oarecare măsură modificată a celei publicate, sub același titlu, cu mai bine de două decenii și jumătate în urmă (mai exact în 1983).

 

Prezenta apariție editorială reprezintă deci rezultatul unor mai vechi și constante preocupări exprimate și în alte lucrări semnate de el, precum Memoria limbii române, vol. I (1997), vol. II (1998) și Limbă și istorie românească (Memoria limbii române), vol. III (2003). În toate, își propune să elucideze originea unor cuvinte foarte vechi, cu largă răspândire în limba română populară, în legătură cu care, de-a lungul timpului, au fost exprimate păreri nu întotdeauna conforme cu adevărul științific. Fapt cu care el nu poate fi de acord, deoarece „Acceptarea cu prea multă ușurință a unor explicații greșite dar comode și aparent corecte a avut ca rezultate esențiale imaginea oarecum deformată a structurii pe origini a lexicului românesc, exagerarea elementului de împrumut, diminuarea rolului limbii române în îmbogățirea propriului său inventar lexical și a lexicului limbilor vecine” (p. 262). Iar problema în sine este foarte importantă, pentru că, repet, e vorba de un în-semnat număr de asemenea cuvinte, utilizate în limbajul uzual de pe întreg cuprinsul țării și nu numai.
În susținerea afirmațiilor sale, autorul utilizează o gamă variată de argumente solide, desprinse din realitățile limbii noastre, demontând astfel punctele de vedere exprimate, inclusiv de unii autori români, fie cu superficialitate, fie cu rea-credință, cu intenția vădită de a denatura adevărul istoric. În legătură cu aceasta, autorul afirmă: “Considerăm că un neajuns al etimologiei românești constă în accepta-rea, de multe ori fără rezerve, a unor soluții propuse de către oameni care nu cunoșteau foarte bine limba română și istoria românească și care nu aveau cunoștințe solide cu privire la cultura noastră populară” (p. 9).
Pentru a asigura demersului său o bază științifică temeinică, dl profesor pornește în toate cazurile de la realitățile limbii, convins fiind că analiza atentă și obiectivă a evoluției fonetice a cuvintelor respective în baza legilor specifice limbii noastre va duce “la descoperiri neașteptate, anulând definitiv etichetarea ca străine a multora dintre acestea” (p. 7).
Printre cuvintele amplu comentate în paginile cărții este doina, cu bogata lui familie lexicală, fiindu-i rezervate două ample capitole: Un motiv fundamental: ciobanul care și-a pierdut oile și Cuvântul românesc d o i n ă și familia lui. Atenția acordată nu e deloc întâmplătoare, știut fiind că termenul respectiv denumește o specie lirică specifică doar folclorului românesc. “Doină nu este un cuvânt oarecare, ci unul cu adevărat fundamental, având o viață și o istorie complicată, denaturată de unii cercetători, mai ales din necunoașterea vieții specifice românilor, dar și din neluarea în considerație de către mulți cercetători români a limbii populare în strânsă legătură cu folclorul și etnografia” (p. 130). Ca urmare, de a lungul timpului, în legă-tură cu el s-au exprimat fel de fel de păreri, unii considerându-l un împrumut. Ținând cont de rolul și locul pe care-l avea încă din vechime turma de oi în viața cotidiană a oamenilor, înțelegem gama variată de sentimente provocate de această ocupație, de la tristețea determinată de pierderea ei, până la bucuria eventualei regăsiri. Creația lirică în care se exprimă cel mai bine această diversitate de stări sufletești este însăși doina, cu sensul de “cântec de oi” (de unde și baza fonetică a termenului), având deci o certă origine păstorească. E adevărat că pe parcurs aria tematică a doinei s-a diversificat mult, abordând cu timpul și teme fără nicio legătură cu această ocupație tradițională (cum sunt doinele haiducești, de cătănie etc.), dar faptul în sine nu schimbă cu nimic datele problemei. Punctul de plecare al cuvântului doină rămâne cel menționat mai sus, iar în evoluția sa a cunoscut mai multe variante (stabilite de autor pe baza legilor fonetice specifice limbii noastre, deci într-un deplin spirit științific) răspândite inclusiv în dialectele românești din sudul Dunării, ceea ce denotă o dată în plus indubitabil vechimea și autohtonismul acestei familii de cuvinte. A susține în asemenea condiții că termenul respectiv provine dintr-o limbă în care această specie lirică nu există și nici n-a existat vreodată de-notă ori superficialitate în tratarea temei, ori intenții cu un anumit substrat.
După aceleași criterii științifice și cu aceeași atenție și competență sunt tratate în continuare alte două cuvinte (de asemenea foarte vechi și cu bogate familii lexicale) care fac parte tot din aria terminologiei cu specific păstoresc din limba română (vezi capitolele: Un refren păstoresc: (h)oi lerui ler interjecții și derivate și Contribuții la etimologia cuvântului h o r e). Fără a intra în detalii de specialitate, se cuvine menționat faptul că, utilizând argumente mai mult decât suficiente, autorul urmărește cu aceeași meticulozitate și grijă pentru respectarea adevărului evoluția lor fonetică, în baza legi-lor specifice limbii noastre, până ce au ajuns la forma actuală, în unele cazuri mult diferită în raport cu cea de la care au plecat.
Lucrarea de față cuprinde și alte probleme cu o tematică tangentă în raport cu cele discutate până aici. E vorba de capitole precum Afereza în limba română, D protetic expresiv în dialectul daco-român sau Deformări lexicale în folclor (fenomen întâlnit în culegerile de creații populare ale cărui cauze “sunt diferite, de la poziția cuvântului în con-textul folcloric până la neatenția celui care fixează versurile cântecului popular pe hârtie” – p. 241).
Să mai adăugăm apoi faptul că lucrarea Limbă și cultură populară semnată de distinsul cărturar bucovinean impresionează prin bogăția și diversitatea bibliografiei utilizate în susținerea ideilor exprimate. De exemplu, în legătură cu mult discutatul cuvânt doină sunt prezentate pe larg părerile, în unele cazuri total diferite, opuse chiar, ale unui mare număr de autori români și străini care au abordat de-a lungul timpului această problemă: D. Cantemir, C. Negruzzi, I. H. Rădulescu, I. M. Codrescu, Aron Densușianu, B. P. Hasdeu, Rosler, Delavrancea, G. Pascu, Per. Papahagi, Bela Bartok, Iorgu Iordan, P. Skok, Al. Ciorănescu, N. Raevschi, Al. Rosetti, L. Galdi, I. I. Russu, L. Șăineanu și alții. De asemenea, sunt utilizate numeroase variante ale cuvintelor respective preluate din creațiile populare din diferite zone geografice ale țării, variante a căror existență vine să confirme o dată în plus unitatea gra-iurilor care alcătuiesc limba română. La fel procedează și în cazul celorlalte cuvinte a căror evoluție fonetică a fost urmărită în paginile cărții.
Chiar dacă, prin problematica abordată și terminologia aferentă utilizată, lucrarea Limbă și cultură populară se adresează cu prioritate specialiștilor, ea poate prezenta în egală măsură interes general. Meritul revine în întregime dl prof. univ. dr. Ion Popescu Sireteanu. Datorită bogatei lui experiențe de autor al unor lucrări de prestigiu din acest domeniu și harului de a comunica, conținutul cărții este prezentat într-un mod clar și concis, devenind astfel accesibil și cititorului fără pregătire de specialitate. În plus, tonul polemic utilizat în susținerea afirmațiilor contribuie în forma-i specifică la creșterea interesului pentru lectura acestor pagini. Iată de ce considerăm că apariția lucrării de față poate fi considerată un eveniment cultural demn de menționat.
Prof. GH. GIURCĂ

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: