Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil sau despre puterile netrupești din ceruri

Spunea un Părinte din Pateric despre îngeri că „sunt deasupra oamenilor”, dar și că „pot fi și inferiori oamenilor”, și cuvântul acesta m-a îndreptățit ca, de această dată, să încerc a-l explica, „pe cât stă în puterea noastră de a o face și în disponibilitatea cititorului de a o înțelege”.

 

Cel mai cunoscut argument îl repetăm în rugăciunea liturgică pe care o adresăm Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu și Pururea Fecioarei Maria, despre care mărturisim că este „mai cinstită decât Heruvimii și mai mărită fără de asemănare decât Serafimii”. Adică spunem că este mai presus decât ierarhiile cerești.
Același lucru îl spunea Sf. Apostol Pavel, dar argumentația sa pleacă de la hotărârea lui Dumnezeu ca Fiul să se întrupeze, și apelează la logica simplă prin care orice om trebuie să deducă fără niciun fel de efort că, „într-adevăr, nu a luat firea îngerilor, ci sămânța lui Avraam a luat” (Evrei: II, 16). Adică, deși putea să ia fire de înger, totuși a luat firea omului. De ce oare? Știm despre îngeri că sunt fără trupuri și deci fără „grijile” care apasă pe umerii oamenilor, iar după aceeași logică simplă, ar fi fost mai simplu ca Mântuitorul să primească firea îngerilor și nu a oamenilor! Așadar, ce poate avea omul în plus față de un înger? Are în plus „minusurile”, și tocmai de aceea a luat firea noastră, a luat-o ca să o îndrepte, să o facă „compatibilă” cu Împărăția lui Dumnezeu, de care s-a îndepărtat prin căderea în păcat.
Știm din propria experiență că viața omului e dramatică, este viața spiritului întrupat, a spiritului pus într-o permanentă dilemă, pe care Dumnezeu ne-a arătat-o prin cuvânt zicând: „Iată eu astăzi ți-am pus înainte viața și moartea, binele și răul, poruncindu-ți să iubești pe Domnul Dumnezeu tău, să umbli în toate căile Lui și să împlinești poruncile Lui, hotărârile Lui și legile Lui… viață și moarte ți-am pus eu astăzi înainte, și binecuvântare și blestem. Alege viața ca să trăiești tu și urmașii tăi!” (Deuteronom XXX, 15-16 și 19).
Știind că alegerea omului a fost greșită și că pentru îndreptarea greșelii s-a întrupat Fiul lui Dumnezeu, ni s-au dat în sprijin și călăuzitori puterile cerești ale îngerilor, căpetenii fiind Sf. Arhangheli, din rândul cărora astăzi îi cinstim pe „mai marii lor, Mihail și Gaviil”. Da, omul „primește ajutoare” și călăuzitori, pentru că, fiind trup, dobândește prin efort ceea ce îngerul are prin natură și dacă omul reușește, se va plasa într-o postură nouă, aceea de fiu al lui Dumnezeu după „har”, nu după natură, adică poate ajunge unde ar fi ajuns strămoșul nostru Adam dacă n-ar fi căzut în păcat.
Iată că sub acest aspect omul e mai întreg decât îngerul, că are acces la necorporalitate îngerească prin conlucrarea cu harul, pe când îngerului experiența corpului îi rămâne străină, chiar dacă îngerul, la nevoie, temporar, poate îmbrăca un corp. Sub aspectul acesta, spune un Părinte că „Îngerului îi lipsește povoara unui trup pământesc, el e pur și simplu un luptător al armoniei cerești și, ca atare, stă mereu luminos și vădit sub privirea lui Dumnezeu. Dar omul, îngreuiat de corpul său terestru, este mai viteaz, un adevărat soldat slăvit și sfânt”. Ba chiar mai mult, Sfântul Ioan Casian zice: „Dacă îngerii ar fi avut corp n-ar fi căzut atât de patetic. Corpul își transferă limitele și asupra păcatului. Nu poți cădea mai jos decât a îngăduit constituția precară a cărnii. Însă îngerii, lipsiți de frâna corporalității, au atins niveluri de prăbușire de care omul nu este în stare. Spre deosebire de îngeri, omul nu poate deveni demon”. Din cuvântul Sfântului înțelegem că îngerul, neavând trup, adică o limită a căderii, „s-a prăbușit în iad, în cele mai de jos ale pământului!” (Isaia XIV, 15).
Îngerii care au rămas statornic în bine au primit nemurirea și „sunt locuitori împreună cu Dumnezeu în ceruri”, iar pentru noi rămân un model greu de atins, pentru că „purtăm război cu povara trupului”. Din Scripturi se aude ecoul glasului inconfundabil al Mântuitorului: „În lume necazuri veți avea, dar îndrăzniți, că Eu am biruit lumea!” (Ioan XVI, 33).
Părintele Stăniloae pune față în față firea îngerilor și a oamenilor și zice: „Îngerii cunosc mai mult adâncurile dumnezeirii, spre deosebire de oameni, care cunosc mai mult taina ei, făcută evidentă prin Înviere”. Dar dacă adăugăm faptul că îngerii cunosc din practică adâncurile lui Dumnezeu și oamenii cunosc din teorie taina ei, vom înțelege diferențele majore care trebuiesc recuperate de oameni pentru a ajunge și „a cunoaște față către față pe Dumnezeu”.
Știm de la Sf. Grigorie Palama că omul a fost făcut de Dumnezeu pentru a guverna lumea creată, fiind înzestrat cu darul creativității, care lipsește îngerilor.
De la Sf. Vasile cel Mare mai știm că „omul are, odată ce Duhul s-a sălășluit în el, vrednicia de prooroc, de apostol, de înger, deși e pământ și cenușă”, pentru că avem „chipul lui Dumnezeu” mai mult decât îngerii, dar în ce privește asemănarea cu Dumnezeu am rămas cu mult mai prejos decât îngerii buni, iar ostenelile pentru a ajunge… sunt grele și anevoie de purtat. Pentru aceasta ajutorul îngerilor îl caută orice creștin bun când se roagă: „Îngerul lui Dumnezeu, păzitorul meu cel sfânt, care îmi ești dat de la Dumnezeu din cer, rogu-te cu tot dinadinsul, tu astăzi mă luminează, de tot răul mă ferește, către fapte bune mă povățuiește și spre calea mântuirii mă îndreptează. Amin!” Toată teologia îngerului păzitor e dată în această rugăciune.
Avem un înger păzitor fie-care, el nu ne aparține, ci ne este dat de Creator și trebuie să ne fie protector, sfătuitor și călăuzitor! Nu există om, oricât de neînsemnat și oricât de mic, care să nu aibă în ceruri un înger al său, cu ochii ațintiți spre fața Tatălui, spune Iisus (Matei:18, 10).
Iată câteva temeiuri în acest sens. În epistola Evrei, cap. I, vers.14, îngerii sunt numiți „duhuri slujitoare”, trimise să îndeplinească o slujbă pentru cei ce vor moșteni mântuirea, adică pentru oameni. În cap. XII din Faptele Apostolilor ni se prezintă eliberarea din închisoare a Sfântului Petru de către un înger…
Da, îngerii slujesc oamenilor, și o fac cu responsabilitate față de Dumnezeu. Rămâne pentru noi datoria de a asculta glasul îngerului păzitor și de a cinsti după cuviință pe îngeri, spre a ne bucura împreună în Împărăția lui Dumnezeu, la care nădăjduim. Suntem chemați în mod deosebit pentru a cinsti pe Căpeteniile cerești, Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil, în ziua sfântă de 8 noiembrie din anul mântuirii 2009!
Pr. IONEL FILON

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: