În ultimii câțiva ani, numărul bolnavilor de diabet aproape că s-a dublat. Faptul s-ar putea să aibă drept cauză și unii factori externi agravanți: alimentație necontrolabilă (vă amintesc zicerea fostului prefect Ion Cușnir: „Știm oare ce mâncăm?!…”), abuz în alimentație, stres… Enorm de mult stres. Se datorează însă cu siguranță și conștientizării pericolului îmbolnăvirii de diabet, ceea ce a condus către laboratoarele de analize medicale tot mai mulți cetățeni, destui descoperindu-se deja bolnavi.
Evident, presiunea față de compartimentele de specialitate ale spitalelor și în special față de cea a spitalului județean a crescut considerabil. Cozi „sănătoase” se întind la ușa ambulatorului de la subsolul spitalului județean, într-un spațiu restrâns medici și asistenți consultând, sfătuind și mai ales eliberând rețete, chestiune care, fatalmente, ia timp.
Timp mai ales pentru bolnavii activi, prețios, „cedat” însă și celorlalți bolnavi, care ar putea să aștepte, dar n-au timp… Culoarul îngust amplifică starea de nervozitate, astfel că așteptarea ucide răbdarea de care, repet, ar putea da dovadă cei mai mulți dintre pacienți. Adăugați la toate acestea și conștiința bolnavului că, fiind vorba de un program gratuit, el are dreptul și, dacă are el dreptul, atunci nu mai este cazul de răbdare, civilizație, bun-simț, reținere, înțelegere etc. etc. Cel tocmai venit vrea imperios imediat servit…
Și dincolo de ușa cabinetului sunt oameni, plătiți, e drept (ei zic că nu destul de bine ca să suporte orice), din banii contribuabilului, oameni care rezistă și ei până în… mai multe rânduri de pânze albe. Până nu spurcă pânzele vreun obraznic și atunci tonul se acutizează.
Acesta este aproape zilnic spectacolul de la ușa ambulatorului. El a sporit zilele trecute, când peste presiunea bolnavilor asupra cabinetului (probabil neobservată de controlori) s-a suprapus cea a unui control de la Casa de Asigurări de Sănătate. Care a verificat „la sânge” de exemplu cum s-au eliberat rețetele pentru insulină. Și, au descoperit, extraordinar!, că bolnavilor nu li s-a calculat, tot „la sânge”, rația și au primit o seringă de insulină în plus. Ea a fost imputată medicilor semnatari ai rețetelor. Așa-i legea. Dar, mama ei de lege, știu controlorii că insulina poate lipsi din farmacii și că o asemenea rezervă – bombă, iată, pentru Casa de Asigurări – te poate salva până se găsește insulina?!
Nu le dorim să afle, dar ar trebui să nu ignore un fapt știut de toată lumea și anume că un medicament vital poate lipsi la un moment dat dintr-o farmacie din România. După principiul „uman” al Casei, poți muri împăcat, legea urmând să ia locul icoanei de pe mâinile împreunate pe piept. Suntem astfel ferm asigurați că-i omenește să mori.
Comentarii