PSD Suceava 2020

Chemarea satului, chemarea Slătioarei

Timp de două zile, satul Slătioara, comuna Stulpicani, a fost gazda manifestărilor reunite sub genericul „Ne cheamă satul”, la care au participat peste 100 de slătioreni veniți din toate colțurile țării.

115 ani de școală

În luna septembrie s-au împlinit 115 ani de la inaugurarea cursurilor școlare de stat în Slătioara. Din 1894, cu unele întreruperi în perioada primului și a celui de-al Doilea Război Mondial, Slătioara a beneficiat de continuitate în învățământ.
Așa cum am aflat de la prof. Mircea Mihalea, în cadrul simpozionului „115 ani de învățământ în satul Slătioara”, desfășurat sâmbătă la Școala cu Clasele I-VIII din Slătioara, prima școală din sat a fost construită între anii 1892 – 1894, fiind sfințită la 25 septembrie 1894, ocazie cu care a cântat corul plugarilor români din Stulpicani, dirijat de învățătorul Nicolai Donisă.

 

Prin acel spectacol, învățătorul i-a determinat și pe sătenii din Slătioara să-și dea copiii la școală, explicându-le ce înseamnă a ști carte. Primul învățător stabil la Slătioara a fost Gheorghe Gheorghiu, absolvent al Școlii Normale din Cernăuți, care i-a îndrumat pe copii timp de 30 de ani și care, în 1918, întors din război, cu sănătatea șubrezită, a reparat împreună cu sătenii școala distrusă și a reluat învățământul în localitate. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, biblioteca școlii și a Căminului Cultural au fost distruse, aceeași soartă având-o și materialul didactic, mobilierul, uneltele pentru lucrul manual. Școala, reparată după război, a fost funcțională până în anul 1975, când s-a dat în folosință școala în care învață și astăzi elevii din partea locului. Este o școală modernă – cum am constatat vizitând-o –, o școală în care se desfășoară învățământ de calitate pentru cei 80 de copii care o frecventează, așa cum ne-a asigurat directoarea școlii, prof. Lăcrămioara Moglan.

Satul de odinioară, în imagini

Slătioreni veniți din toate colțurile țării pentru a participa la întâlnirea cu fiii satului au avut o surpriză plăcută atunci când au trecut pragul școlii în care mulți au învățat. În holul de la parter au fost întâmpinați de expoziția de grafică și acuarelă a elevei din Slătioara Irina Ursachi și de expoziția de grafică, pictură și icoane pe lemn a câmpulungeanului Nistor Lucan. Expozițiile au fost vernisate la prânz, în prezența localnicilor, a invitaților și a elevilor școlii, ele constituind un punct de atracție în cele două zile de manifestări culturale de la Slătioara. Atât în lucrările Irinei Ursachi, cât și în cele ale artistului plastic, consacrat deja, Nistor Lucan, vizitatorii au recunoscut imaginea satului așa cum l-au lăsat în urmă cu zeci de ani, cu case tradiționale acoperite cu șindrilă, dar și peisajele sale unice, cu florile de câmp și cele îngrijite de gospodine… În plus, Nistor Lucan a oferit celor care au poposit în școală peisaje din Bucovina, icoane, portrete, realizate în tehnici diferite.

La prima întâlnire, după 50 de ani

La Căminul Cultural Slătioara, a avut loc o întâlnire de suflet între locuitorii de acum ai satului și cei care s-au născut și crescut aici, dar care acum se află la zeci sau chiar sute de kilometri depărtare. Mulți dintre ei au venit de vineri „acasă”, așa cum le place să spună, pentru a avea timp să stea cu părinții, cu rudele, cu nepoții. Sosiți de la Constanța, Timișoara, Gorj, Cluj, Brașov, Arad, Iași, Bacău, Neamț, s-au întâlnit cu toții la Căminul Cultural. Mulți dintre ei, dornici de a se revedea, au sosit și cu o oră mai devreme. Dacă cei „mai de aproape” se mai cunoșteau între ei, cei veniți din Banat sau de la malul mării făceau… cunoștință după 40-50 de ani cu foști colegi de școală, cu fetele și băieții cu care dansau odinioară la horele populare sau povesteau tot felul de întâmplări la șezătorile din timpul iernii. Vremea a trecut și, pentru mulți dintre ei, întâlnirea a fost un moment prielnic pentru a vărsa câteva lacrimi de bucurie. Și pentru că au fost multe de povestit la taifasul plănuit între oaspeți și localnici, început odată cu seara și terminat spre miezul nopții, slătiorenii au umplut mesele cu bucate și băuturi alese, dintre care nu au lipsit gustoasele sarmale, păstrăvul, dulciurile de casă, afinata.

Slătioara – trecut, prezent și viitor

Pentru că mulți dintre cei reveniți din alte județe au tot întrebat „ce mai este pe-acasă” în cadrul întâlnirii, primarul Vasile Ostanschi le-a adus aminte câte ceva despre trecut, i-a informat ce se întâmplă astăzi în comuna Stulpicani și, mai ales, care este viitorul economic și social al comunei. O surpriză plăcută pentru oaspeți a fost drumul care leagă Stulpicani de Slătioara. Dacă în urmă cu un an era aproape necirculabil, acum, pe cea mai mare parte, asfaltul este reparat, iar „de unde se termină asfaltul”, un autogreder a făcut drumul practicabil.
„Eu vreau să rămână elementul de fond al celor două zile de manifestări dedicate Slătioarei tocmai prezentarea acestei lucrări, „Slătioara bucovineană – oameni și locuri” a dlui Mircea Mihalea și nu realizările sau promisiunile. Eu nu pot să fiu primar singur. Eu pot fi primar doar împreună cu oamenii de aici, și cu oamenii plecați de aici, care își pot ajuta satul, comuna. Eu nu pot face nimic singur, doar împreună cu dumneavoastră și consilierii, și nu pot să nu remarc că cele mai multe inițiative în rezolvarea problemelor comunității locale au fost de la Slătioara.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: