Prezența și acțiunea diavolului, în Noul Testament

Folosindu-se rău de libertatea lor și răzvrătindu-se împotriva lui Dumnezeu, din mândrie, o parte dintre îngeri au fost izgoniți din cer, ajungând astfel îngeri răi sau diavoli. Numele de îngeri răi li s-a dat deoarece ei nu voiesc și nu fac niciodată binele, ci numai răul.

 

Aceștia poartă diferite numiri, precum: demoni (Matei 8, 31); diavoli (Matei 4, 1); draci (Matei 11, 18); duhuri necurate (Matei 10, 1); duhuri rele (Apocalipsă 16, 14), iar căpetenia lor se numește: Satan (Matei 12, 26); Belzebut (Matei 10, 25), Lucifer, Veliar. Diavolului i se mai spune: ispititorul (Matei 4, 3); începătorul răutății, stăpânul acestei lumi (Ioan 12, 31). Termenul grec înseamnă “calomniator”, “clevetitor” și “uneltitor” (Efeseni 6, 11), redând termenul ebraic “Satan”, care înseamnă “potrivnic”, “vrăjmaș”.
Nu se știe când au căzut îngerii răi din starea lor originară, dar este de presupus că nu îndată după crearea lor. Pe temeiul cuvintelor Mântuitorului: “Voi sunteți fii ai diavolului… Acela de la început a fost ucigător de oameni și în adevăr n-a stat” (Ioan 8, 44), deducem că ei au căzut mai înainte de crearea omului, deoarece diavolul i-a ispitit pe protopărinții noștri la păcat.
Îngerii răi sau diavolii sunt ființe personale și reale, ca și îngerii buni. Aceștia nu sunt, deci, o iluzie a timpurilor vechi și întunecate, așa cum au afirmat unii oameni, sau o personificare a răului ce izvorăște din om, ci au o existență reală și incontestabilă. Noul Testament vorbește foarte des de acțiunea rău-făcătoare a diavolului asupra oamenilor, de aceea Mântuitorul a dus o luptă înverșunată împotriva lui, izgonind duhurile necurate din nenumărații demonizați, făcându-i pe aceștia sănătoși.
Astfel diavolul este amintit din primele pagini ale Noului Testament până la ultimele. Mai întâi diavolul apare ca ispititor al lui Iisus Hristos – îndată după botezul Său și înainte de începerea activității Sale publice (Matei 4, 1 – 11; Luca 4, 2 – 13) – pe care, după biruința Sa, Domnul îl alungă: “Piei Satano! Domnului Dumnezeului tău să te închini și numai Lui să-I slujești “ (Matei 4, 10; Luca 4, 8).
Diavolul, totuși, socotindu-se stăpânitorul acestei lumi și al împăraților ei (“…diavolul L-a dus pe un munte foarte înalt și I-a arătat toate împărățiile și slava lor. Și I-a zis Lui: Acestea toate Ți le voi da Ție, dacă vei cădea înaintea mea și Te vei închina mie” – Matei 4, 8-9; Ioan 12, 31; 14, 30; 16, 11), lucrează prin oamenii care se lasă ispitiți de el, semănând certuri (“Dușmanul care a semănat-o este diavolul…” – Matei 13, 39; Luca 8, 12) între ei, minciuni, clevetiri, pârâciuni, răutăți de tot felul și stricăciuni, răpiri, ucideri etc., ca să-i piardă de la mântuire, din ciudă și invidie, și să-i facă părtași la osânda lui veșnică (“Atunci va zice și celor de-a stânga: Duceți-vă de la Mine, blestemaților, în focul cel veșnic, care este gătit diavolului și îngerilor lui” – Matei 25, 41; 7, 23; 13, 40-50; Luca 13, 27; Apocalipsă 20, 10).
Însușirile diavolului se cunosc din faptele sale manifestate împotriva oamenilor; cei ce se lasă ispitiți cad în mrejele sau “cursele” lui. Astfel se spune despre diavol că a fost de la început “ucigaș de oameni” și “tată al minciunii”, căci atrage și amăgește pe oameni să facă poftele lui (“Voi sunteți din tatăl vostru diavolul și vreți să faceți poftele tatălui vostru diavolul…” – Ioan 8, 44); de aceea este numit și tată al celor ce îi fac voia. El este autorul principal al vânzării și trădării lui Hristos, punând în mintea lui Iuda Iscarioteanul, dinainte de Cină, gândul de a-L vinde (“Și făcându-se Cină, și diavolul punând dinainte în inima lui Iuda…, ca să-L vândă” – Ioan 13, 2). Deja Iisus îi prevenise pe cei doisprezece apostoli, dintre care făcea parte și Iuda, că unul dintre ei este un diavol (Ioan 6, 70). “Uneltirile diavolului” (Efeseni 6, 11) sunt nenumărate.
Alte uneltiri și lucrări ale diavolului se văd la Simon Magul (Fapte 8, 18-20) și la Elima, vrăjitorul care stă împotriva adevărului propovăduit de Sfântul Apostol Pavel. Dar Apostolul, plin de Duh Sfânt, și uitându-se la Elima, i-a zis: “O, tu, cel plin de toată viclenia și de toată înșelăciunea, fiule al diavolului, vrășmașule a toată dreptatea, nu vei înceta a strâmba căile Domnului cele drepte?” (Fapte 13, 10; Matei 13, 38-39; 2 Timotei 2, 26). Și tot diavolul este cel ce amăgește și duce pe oameni la idolatrie, făcându-i închinători la idoli, care de fapt nu este altceva decât o închinare adusă demonilor (“…cele ce jertfesc neamurilor jertfesc demonilor și nu lui Dumnezeu…” – 1 Corinteni 10, 20); ori la erezii sau “învățăturile demonilor” (1 Timotei 4, 1; 1 Ioan 4, 1-3; 2 Timotei 3, 1-7; Tit 3, 9-10; 2 Petru 2, 1-3). Diavolul, care “de la început păcătuiește” (1 Ioan 3, 8), este “cel care înșeală pe toată lumea” – și este “pârâșul fraților noștri, cel ce îi pâra pe ei înaintea Dumnezeului nostru, ziua și noaptea” (Apocalipsă 12, 9-10). Cei care deprind păcatul sub orice formă și nu se căiesc, ca să se îndrepte, sunt numiți după “tatăl lor”: “fii ai diavolului” (Ioan 8, 44; Fapte 13, 10). Pe unii îi numesc chiar “diavoli”, ca pe Iuda (Ioan 6, 70). Ca tatăl păcatului, prin care a intrat moartea în lume (Romani 5, 12), diavolul “are stăpânirea morții” (Evrei 2, 14).
Pe unii oameni, diavolul i-a amăgit spre păcat; iar în alți, a intrat de-a binelea, anulând orice voință personală, ca să facă numai voia și poftele lui, cei ce s-au lăsat prinși în “cursa diavolului” (2 Timotei 2, 26). Aceștia sunt îndrăciții sau demonizații, din care mulți a vindecat Iisus (“Și unele femei care fuseseră vindecate de duhuri rele și de boli: Maria Magdalena, din care ieșiseră șapte demoni” – Luca 8, 2; Fapte 10, 38; etc.).
Cu venirea lui Hristos a slăbit puterea diavolului, iar a oamenilor s-a întărit, mai ales a celor ce cred în Sfintele Taine, încât ei se pot împotrivi uneltirilor diavolului, dacă se întrarmează cu “armele lui Dumnezeu” (Efeseni 6, 11-18). Unii creștini care sunt și slujitori ai Bisericii, primind harisma puterii, alungau și ei duhurile necurate din cei demonizați, în numele lui Iisus (“Tămăduiți pe cei neputincioși, înviați pe cei morți, curățiți pe cei leproși, pe demoni scoateți-i, în dar ați luat, în dar să dați” – Matei 10, 8; Marcu 16, 17; Luca 10, 17; 1 Corinteni 12, 10), puteri și harisme lăsate Bisericii de-a lungul veacurilor. Pe temeiul acestei puteri Biserica a alcătuit și rugăciunile sau așa zisele exorcisme din “Rânduiala facerii Catehumenului”, care se citesc înaintea botezului.
Diavolul nu uneltește numai împotriva fiecărui om sau creștin în parte, ci mai ales lucrează împotriva întregii comunități creștine, sau a Bisericii, împărăția lui Dumnezeu pe pământ. Și face aceasta mai ales asupra căpeteniilor și slujitorilor Bisericii, pe care caută să-i amăgească cu unele șovăieli sau neîncrederi. Așa a încercat la început cu Petru, pe care Domnul Hristos l-a numit “Satan”: “Înapoia Mergi, înapoia Mea, satano! Sminteală Îmi ești; că nu cugeți cele ale lui Dumnezeu, ci cele ale oamenilor” (Matei 16, 23); chiar înainte de patimile Domnului, satana a cerut ca să-i cearnă pe apostoli “ca pe grâu” (Luca 22, 31-32), ca să-i facă să se lepede de El.
Mai târziu, unele căpetenii bisericești s-au și abătut de la dreapta credința, căzând chiar în erezii, cum se amintește de Alexandru, Imeneu și Filet (1 Timotei 1, 19-20; 2 Timotei 2, 17-18); iar alții, în grupări mai mari, s-au rupt de Biserică (1 Timotei 4, 1-2; Evrei 10, 25; 2 Petru 2, 1-3). Cunoscând astfel de fapte, Sfântul Apostol Pavel, scriind lui Timotei, episcopul Efesului, între sfaturile pe care i le dă cu privire la condițiile ce se cer căpeteniilor Bisericii – episcopi și subalternii lor, preoți și diaconi – sunt și acestea: “Episcopul (sau preotul) să nu fie de curând botezat, ca nu cumva, trufindu-se, să cadă în osânda diavolului. Dar el trebuie să aibă și mărturie bună de la cei din afară, ca să nu cadă în ocara și în cursa diavolului” (1 Timotei 3, 6-7). Grija lui este de a-i ferii de “cursa diavolului” (2 Timotei 2, 26).
La rândul lor, apostolii și episcopii îndeamnă Bisericile și pe fiii lor duhovnicești credincioși să lupte contra lucrării nimicitoare a diavolului, să i se împotrivească cu toată tăria și-l vor birui. Astfel, Sfântul Apostol Petru, scriind Bisericilor din Asia Mică – și prin ele Bisericii Universale – îndeamnă pe fiii lor: “Fiți treji, privegheați. Potrivnicul vostru, diavolul, umblă răcnind ca un leu, căutând pe cine să înghită, căruia stați-i împotrivă, tari în credință, știind că aceleași suferințe îndură și frații voștri din lume” (1 Petru 5, 8-9). Iar Sfântul Apostol Iacov îi sfătuiește pe fiii săi duhovnicești, și nu numai: “Supuneți-vă lui Dumnezeu! Stați împotriva diavolului și el va fugi de la voi” (Iacov 4, 7).
Diavolul a lucrat prin fiii lui – împărați și slujitorii lui –, prigonind biserica lui Hristos de la început, secole de-a rândul; dar, ea a biruit și va birui. Iată ce spune Domnul căpeteniei Bisericii din Smirna: “Nu te teme de cele ce ai să pătimești. Că iată, diavolul va să arunce dintre voi în temniță, ca să fiți ispitiți și să aveți necaz zece zile. Fii credincios până la moarte și îți voi da cununa vieții” (Apocalipsă 2, 10). Prigoanele au întărit Biserica, ele fiind din afară; dar înăuntru fiind unitar solidară. Cel mai mare rău i-a făcut Bisericii ereziile și sectele, care s-au înmulțit și sporesc mereu la număr, ele fiind vrăjmașii dinăuntru, care au măcinat-o și fărâmițat-o – toate operă a marelui uneltitor.
În final, însă, diavolul care a amăgit pe toți va fi nimicit, fiind biruit definitiv de Mielul-Hristos, și va fi aruncat în iezerul de foc și de pucioasă, unde este și fiara și proorocul mincinos și vor fi chinuiți acolo, zi și noapte, în vecii vecilor” (Apocalipsă 20, 10).

Pr. VASILE LUPU,
Parohia Găinești

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: