Probabil că puțini sunt cei care țin cont că la 1 octombrie se celebrează (pe la noi, eventual, dacă data nu e dată uitării, prin vreo masă rotundă sau printr-un simpozion) Ziua persoanelor vârstnice, instituită de ONU în urmă cu 19 ani întru „recunoașterea persoanelor vârstnice ca o forță în procesul de dezvoltare, prin împărtășirea experienței și cunoștințelor acestora și prin creșterea participării lor la viața activă; în același timp, este un prilej de atragere a atenției asupra consecințelor fenomenului demografic al îmbătrânirii populației”…
L.D. CLEMENT
Așadar, nu „a vârstei a treia”, cum i se mai spune uneori (de mai mulți ani, OMS a introdus – mai ales din punct de vedere social – și categoria „vârstei a patra”, a celor care ajung să nu mai fie „autonomi”). Poate că și în sensul prevederilor ONU gândesc cei care consideră că ar fi bine ca omul să intre în pensie chiar și spre 70 de ani. Ca să aibă înțelepți în slujbe, iar înțelepții să-i coste mai puțin. Uitând însă că fenomenul îmbătrânirii (pentru cei care au zile să-l cunoască) este divers și complex, că bătrânețea e și vârsta afecțiunilor umane majore. Așadar, am putea ține în slujbe (chiar împotriva voinței lor) înțelepți (dar în cazul unora vârsta înseamnă, din păcate, și regresii mentale irecuperabile!) cu sănătatea șubredă, eventual și cu… avantajul că vor fi plătiți mai prost (fiindcă „nu mai țin ca odinioară”, nu-i așa?). Uzându-i binișor, în așa fel încât să contribuie și ei la consolidarea „interesului general”. Că, cine știe?, poate se prăpădesc în calitate de salariați și ne scutesc (statul) de niște cheltuieli…
Comentarii