Paznic de far

Treimea a treia

Mai mult de jumătate din cei peste 1.340.000.000 de elevi și studenți terrieni au luat în aceste zile drumul școlii (restul, în cealaltă emisferă, la începutul lui aprilie, când acolo se pornește toamna).

 

Au „atacat” clasele primare, gimnaziul (mai puțini), liceul (și mai puțini), universitatea (poate o sutime din armata școlărească) și s-au întâlnit, pentru o „încleștare” de două semestre, cu breasla dascălilor, 20% din forța de muncă a Pământului – cea pe care o putem socoti noul proletariat al Terrei, mai ales pentru motivul că cele mai mici salarii dintre toți lefegii planetei le au educatoarele, învățătoarele, profesorii.
Dar care breaslă este în continuă transformare, pe măsură ce ea se feminizează (70% dintre dascălii din întreaga lume aparțin sexului frumos – în timp ce, pe vremea lui Spiru Haret, cel puțin la noi, nu exista nicio învățătoare!) și datorită faptului că industriile lumii se automatizează și robotizează, deci locurile de muncă (sute de milioane) vor trebui create în social. Așa că să nu ne mirăm dacă, pe parcursul deceniilor care urmează, clasa clasică de elevi și studenți se va reduce la 10-15 „subiecți” supuși procesului de învățare!…
…Pare utopie? Nici vorbă, civilizarea individului Homo sapiens este acțiunea esențială a societății umane. Du copilul la școală, ține-l cât mai mult în băncile claselor, și obții, la capătul ciclurilor școlare, un cetățean planetar care își prețuiește unica și irepetabila sa viață, stăpânește regulile de comportare în societate, este capabil să asimileze, să comunice, chiar să creeze cultură și cunoaștere, învață să trăiască în pace și înțelegere cu vecinii de localitate, regiu-ne, țară, planetă, și în armonie cu natura înconjurătoare.
Scriu aceste rânduri gândindu-mă la strategia școlară aplicată în ultimele trei decenii în două dintre țările puternice ale lumii, Canada și Australia, unde „ținta” sistemului de învățământ nu a fost, ca de obicei, selectarea talentelor, a tinerilor capabili de performanță (vezi, la noi, „olimpiadele” școlare), ci partea cel mai adesea neglijată a clasei – și a societății, în general – această treime a treia, pe care o trimitem în ultimele bănci, mulțumindu-ne să obținem de la ea un minimum de însușire a cunoștințelor. Ei bine, după deceniile de aplicare a acestei tehnologii pentru „lumea a treia” a clasei, rezultatele au fost pur și simplu spectaculoase, economia celor două țări făcând un adevărat salt înainte tocmai datorită înarmării acestor Sapienși cu unelte simple ale culturii și deprinderi care au transformat milioane de copii și tineri în muncitori și tehnicieni calificați, acei performeri de nivel mediu care, prin valoarea muncii lor, au făcut ca cele două țări să se înscrie în plutonul de frunte al civilizației noastre.
Cum s-a făcut? Prin micșorarea numărului de elevi în fiecare clasă, deci prin mărirea numărului de dascăli în sistem, dascăli de înalt profesionism, orientați spre ceea ce am putea numi o școală în fiecare creier.
De altfel, eu cred că asta îi și reușește oricărui Domn sau Doamnă Trandafir care în aceste zile a sunat clopoțelul școlii: marele dascăl se strecoară, cu măiestrie pedagogică și infinită dragoste, în mintea și sufletul fiecărui băiețel și ale fiecărei fetițe pe care îi are în clasă și cu care pornește în marea, uriașa aventură a formării lor ca oameni. Dincolo însă de excepția „Domnul Trandafir”, nu trebuie să uităm nicio clipă că, din păcate, școala este o instituție profund conservatoare, în cele mai multe țări rămasă în urma performanțelor tehnice și sociale ale lui Sapiens sapiens și că în relația copilului cu mediul înconjurător intervin mult mai mulți factori decât dascălul de la catedră, fie el și Domnul sau Doamna Trandafir. Mai exact: școala a refuzat prea multă vreme mâna întinsă de alte invenții culturale ale societății, capabile și ele de educație. Iată însă că o recentă decizie guvernamentală face ceea ce de mulți ani trebuia făcut: obligă audiovizualul nostru să întindă o punte – un „link” – către Alma Mater! Să sperăm, îmi zic, că toți colegii Domnului sau Doamnei Trandafir vor vrea și vor ști să colaboreze cu truditorii posturilor de televiziune și radio din țară – mai ales pentru ridicare spre soarele civilizației a acestei „treimi a treia”, pasagerii din ultimele bănci ale claselor din trenul progresului.
ALEXANDRU MIRONOV

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: