Ecologia iubirii

Trăim într-o epocă în care s-a cam uitat ce înseamnă iubirea. Un cuvânt care poate fi mare cât universul, un cuvânt care poate să încapă în gura noastră și să iese din fapta noastră, dar ce este grav este că nu mai încape în sufletul nostru. De ce oare este atâta vrajbă? Atâta ură?

 

De ce nu mai știm să căutăm adevărata iubire, iubire din care ne-am născut? De ce nu mai știm că atunci când iubim nu facem altceva decât să împlinim o poruncă divină Să vă iubiți unul pre altul precum v-am iubit Eu? Am ajuns parcă la o răspântie, deodată ni s-au deschis atâtea drumuri că nu știm pe care să apucăm să găsim un strop de iubire și să dăruim iubire, pentru că suntem conștienți de adevărul că dăruind vei dobândi. Ni se promite fericirea, (ah ce cuvânt scump, mai scump decât tot aurul din lume) ni se promite mult în viață, sau mai bine zis ne promitem fericirea, dar sufletul nostru este neîncrezător, pentru că este stăpânit de o frică nedeslușită, gândind la haos, lipsuri, criză, goluri.
Avem glasuri de îndrumare, avem tobe, trâmbițe, reclame, vestitori de fericire, înțelepți ai veacului acestuia, și totuși stăm pe loc, cu inima înghețată. Ne trebuie ceva, ceva ce demult a început să dispară dintre noi oamenii – iubirea, comunicarea prin iubire. Ne plângem de toate necazurile și durerile vremii care au venit peste noi. Dar cum cerem să fim izbăviți de acestea, când noi înșine ne-am îndepărtat unul de altul, ne-am înstrăinat, când iubirea din noi a secat, când noi înșine nu ne bucurăm de încrederea noastră? Încrederea cere sinceritate, cere adevăr, cinste, iubire, dreptate, iar noi parcă ne-am făcut un titlu de onoare din minciună, din falsitate, cu toată complexitatea ei.
Iubirea altora izvorăște din iubirea noastră, și pentru aceasta cu ce-am schimbat, ce am făcut? Am răsturnat valori spirituale și materiale, de multe ori s-a călcat și pe credința noastră sfântă și în locul ei am introdus, prin poftele și slăbiciunile noastre rătăciri morale și sociale cu urmări nebănuite.
Iubirea nu mai este ceva natural astăzi și iată totuși că există forță de a găsi ceva, undeva în care să simțim că mai putem vorbi despre Ecologia iubirii. Și aceasta ne-o arată în lucrarea sa, astfel intitulată, Cezar Straton, care după ce prezintă Glasurile inimii ne duce prin antichitate să îl readucem în actualitate pe Eros, zeul etern ajungând la Căsătoria, între iad și rai, arătând chiar că au fost și mai sunt încă Iubiri otrăvitoare, pentru că Ochii văd inima cere.
Și ca o concluzie la aceste capitole din cartea amintită Cezar Straton arată că Dacă iubire nu e…..
O carte de sociologie a iubirii, de reflecții și uneori chiar de paradoxuri pe tema diferenței dintre iubire și dragoste.
Să nu fim pesimiști, cartea pe care o prezintă spre lectură vrea să redescopere iubirea într-o epocă tulbure. Merită citită și mai ales merită să gândim dacă A iubi înseamnă – ca și în sport – a ști să pierzi… a iubi înseamnă a așeza în locul tău pe celălalt, pe cel iubit.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: