Hramul era unicul prilej, pe tot parcursul anului, când arborenii, indiferent de locul unde s-ar fi aflat în țară sau în străinătate, veneau acasă, la familiile lor, pentru a petrece împreună hramul strămoșesc.
La Arbore nu se „hrămuiește” de ieri, de azi, ci de sute de ani. Biserica din Arbore, ctitorită de hatmanul Luca Arbure cel Tânăr, pârcălab de Suceava, fiul lui Luca Arbure cel Bătrân, pârcălab de Neamț, a fost construită între 2 aprilie și 29 august 1502, dându-i-se hramul „Tăierea capului Sf. Ioan Botezătorul”, biserica fiind sfințită la 29 august 1502.
Din generație în generație, s-a transmis obiceiul de a „hrămui” în ziua de 29 august, obicei păstrat din secolul al XVI lea și până astăzi. La început, hramul se organiza numai în curtea bisericii. În ziua de hram se organiza o slujbă religioasă la biserică, în memoria celor îngropați în cimitirul satului. La hram nu era prilej de petrecere, obicei care s-a statornicit mai târziu.
După terminarea slujbei, sătenii ieșeau în curtea bisericii, unde i așteptau mesele încărcate numai cu bucate de post, pregătite de soțiile lor: borș de mazăre sau de fasole, cu „tocmagi”, mâncărică de fasole sau de bob și găluște cu hrișcă sau cu crupe de porumb. De băut, se bea numai apă din fântână.
Dar toate acestea… au fost. Acum totul s-a modernizat. Fără costume populare, fanfară, horă țărănească și bal. Terenul a fost ocupat anul acesta de zeci și zeci de tarabe ale comercianților moderni, care prezentau obiecte care, în cea mai mare parte, nu aveau nimic de-a face cu bunul gust: mașinuțe, trenulețe, bărci, „minuni” și „minuni”.
A fost și un punct luminos în acest întuneric: interpretul Călin Brăteanu. În seara zilei de hram, acesta a delectat publicul cu frumoase melodii populare românești, alături de care au evoluat Adriana Bucevschi și Ghiorghiță Rotaru. În locul scenei, construită altădată la 4-5 m înălțime de la sol, de data aceasta a fost amenajată remorca unui TIR pentru scenă. Remorca a fost tapetată cu frumoase scorțuri arborene. Alături de cei menționați mai sus, membrii formației Rekord s-au întrecut în interpretarea melodiilor de muzică populară, iar instalația de sonorizare a făcut ca melodiile să fie duse departe, în tot satul.
Toate bune, dar… tradițiile se pierd. Oare nu se găsește nimeni – instituție, patron sau altă persoană – care să pună capăt fenomenului, se pare ireversibil, de pierdere a scumpelor și valoroaselor noastre tradiții milenare?
(Prof. GH. DOLINSKI)
Comentarii