Cândva la Voievodeasa

Poetul Constantin Hrehor, care apare din când în când la Suceava, domiciliul său fiind la Grănicești, spre Rădăuți, o așezare aflată la doar câțiva pași de urbea de care am zis, îmi amintește de Sucevița și de pregătirile pentru o carte despre meleagurile de-acolo. Îmi reproșează că nu m-am învrednicit să aștern pe hârtie ceea ce aveam de spus, eu fiind cel care cândva a bătut acele locuri, altfel spus, a viețuit în acea zonă. Cu ce prilej?

 

Abia absolvisem liceul pedagogic și venisem acolo în calitate de dascăl de școală primară, adică de învățător. Nu cu gând de a rămâne, desigur, pentru că pusesem la cale asaltul mediului universitar, în acea vreme cei de genul meu trebuind mai întâi să suporte ucenicia dăscălitului.
Mă văd așadar obligat să fac precizarea, înainte de orice, că prietenul Constantin Hrehor are tangențe directe cu Sucevița, el trăgându-și obârșia de acolo, și atunci când îi reamintesc de oficialii Suceviței care, se pare, au uitat de cei ce au trecut cândva peste plaiurile acelea, îmi taie repede vorba solidarizându-se cu mine. O fi așa, n-o fi, n-am de unde ști, important rămânând faptul că pactul devine credibil, mai ales după patosul cu care își susține demonstrația.
*
N-am să intru în alte amănunte, deși ar fi suficiente cele la care m-am oprit, de aceea voi zice doar atât: eu picasem în Voievodeasa, sat aparținător Suceviței, în care cu numai doi ani înainte bântuiseră trupele grănicerești de la Rădăuți în căutarea fugarilor din ascunzișurile împrejmuitoare. Mai exact zis, acolo, în acele desișuri ce cădeau peste ulițele așezării, își avea „cuibul de lucru”, cum îi spunea cel vizat despre care voi vorbi imediat, chiar gazda mea, un bărbat pirpiriu, cu mers șchiopătat ce și spunea fără sfială mangalagiu. „Eu mi-s mangalagiu!” răcnea el vrând să fie auzit de toți cei ce-l puteau auzi, mai ales când își primea banii pentru munca depusă/prestată la ocolul silvic din capătul de intrare în Sucevița.
Bineînțeles că după așteptarea de cuviință (uneori chiar îndelungă), se ducea glonț la cârciuma din Voievodeasa, aflată la doar câțiva pași de casa sa. Nevasta lui, o femeie rotundă, dar muncitoare, slujbașă la bucătăria fabricii de cherestea din Sucevița, îmi povestea uneori despre înfruntările petrecute peste apa ce tăia Voievodeasa în două, dintre ostașii și haiducii aciuați acolo.
*
Nu e cazul să insist, însă descrierea se alcătuia din diverse referiri ocazionale, cum spuneam, ale gazdei, care de fiecare dată, în clipa în care relatarea respectivă aluneca spre perioada în cauză, își retrăgea repede intențiile oratorice și simula o aparentă împotrivire din care trebuia să înțeleg eventualele consecințe ale divulgării.
Era de presupus precauția sa și a celorlalți pentru evenimentele vizate, mai ales că respectivele se petrecuseră cu ceva vreme în urmă. Din toate acele frânturi (de poveste) se conturau figuri de bărbați curajoși, pânde și scene abrupte, învălmășite în imaginația mea de atunci, pe care n-aveam să le uit niciodată. Încerc, între altele, să conturez figurile celor doi curajoși fii ai locurilor ce fuseseră secerați de gloanțe falșilor vânători, chiar acolo, în fâșia aceea rurală, peste care atunci nu se mai auzea nimic decât concertul păsărilor.
Pentru cine n-are cum să-și explice asemenea împrejurări, țin să adaug următoarele: în orașul Rădăuți se afla un regiment de grăniceri, dat fiind faptul că limitele raionului din acele timpuri se duceau până la hotarele Ucrainei de azi, peste care domina măreața Rusie Sovietică, cea care ocupase partea nordică a Bucovinei. În acele îndepărtate decenii se conturase o mișcare de rezistență din care făceau parte și curajoșii din zonă, în speranța unei reveniri la starea de normalitate a României de odinioară. De altfel, în acea înfruntare mai toți revoltații prinși de trupele grănicerești au ajuns în închisorile comuniste, unii dintre ei găsindu-și acolo sfârșitul.
*
Am plecat din Voievodeasa într-un început de toamnă și mult timp după aceea n-am mai voit să trec pe-acolo spre a nu stârni noianul de amintiri care n-aveau cum să mă-ncânte.

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

SUMARUL EDIȚIEI