„Fiind pensionar și având timp berechet la dispoziție, mai ales că era și zi de sărbătoare, Sfântul Ilie, m-am gândit să-mi vizitez rudele din orașul-comună Liteni. Era și zi de iarmaroc, prilej de a vedea, pe-ndelete, lumea. Printre multe cunoștințe, m-am întâlnit și cu un vechi camarad de arme pe care nu-l văzusem de multă vreme. Bucuros, acesta m-a poftit acasă, la un pahar de vorbă și unul de… voie bună, atât cât mai poate exista și aceasta. Casa, frumos îngrijită și proaspăt zugrăvită, m-a surprins în mod deosebit, întrucât pereții proaspăt renovați prezentau niște crăpături evidente.
Care-i cauza? mă interesez eu și aflu, cu stupoare, că totul se datorează circulației pe șosea a unor autobasculante de mare tonaj, de peste 40 de tone, cu care niște întreprinzători transportă produse de balastieră din zonă. Mastodonții circulă cu viteză, iar când roțile nimeresc în vreo groapă – și de acestea Liteniul nu duce lipsă – parcă ar fi cutremur. Cât am stat la o vorbă, vreme de mai bine de un ceas, am fost martor la experiența ce o trăiește prietenul meu zi de zi. Stând la masă, când trecea pe drum câte o autobasculantă cât casa de mare, tremurau paharele și sticlele de pe masă (…) Cum era și firesc, am întrebat-o pe gazdă dacă a reclamat undeva această situație. Parcă numai o dată?, mi-a spus el. Și eu, și vecinii trăim același coșmar de multă vreme, dar, pretutindeni unde am fost, am auzit același lucru: vom face, vom vedea, s-ar putea etc.
Comentarii