Pe scriitoarea Kiki Skagen Munshi am cunoscut-o la lansarea volumului ,,A fost odată George Muntean” (în care, de asemenea, semnează o evo-care) și tot atunci ne a dăruit cartea sa Nonny, Nani. O poveste indiană, Editura Taj Books Media, București, 2009, tradusă din limba engleză de Tania Șiperco. Originară din California, căsătorită cu profesorul indian G.S. Munshi, dna Kiki Skagen, în calitate de diplomat american, ajunge în diverse țări, între care și în România, unde a fost 4 ani, până în 1989, directoa-rea Bibliotecii Române din București.
Legată afectiv de India și de România, iubirile sale, cum le numește, după moartea soțului devine, în 1997, atașat de presă la New Delhi, iar în 2000, consilier cultural al Ambasadei Statelor Unite în țara noastră. În prezent, trăiește în California și lucrează la un roman a cărui acțiune se petrece în România.
Cu ascendenți în Europa de Vest, dar și dinspre pieile roșii (cherokee), dna Kiki Skangen Munshi mi-a povestit despre gluma curentă din pri-mii ani ai căsniciei sale, atunci când venea vorba, discutând cu soțul, despre India: ,,India mea sau a ta?”. Gluma includea, înțelegem acum, după lectura cărții, nu numai sângele amerindian sau indian din venele lor, ci și deosebirea privirii, a ochilor cu care vedeau India. Inevitabilă, în ciuda iubirii amândurora pentru ea. Despre această deosebire vorbește povestea lui Nonny, fetița de 11 ani a unui inginer specialist în irigații din California, care își însoțește tatăl în principatul Bikaner, din vestul Indiei. Solicitat de pro-fesie să fie mereu pe drumuri, inginerul o lasă o perioadă în mijlocul familiei unui medic localnic. Toate i se par la început ciudate lui Nonny, dar cel mai mult o intrigă statutul femeii (inclusiv al fetiței), conștientă însă că și mentalitatea, obiceiurile ei stârnesc curio-zitatea, efortul de a le înțelege al copiilor din această familie. Se va petrece astfel un dublu proces de acomodare, cel al lui Nonny la condiția de Nani, cum i se pronunță numele în marwari, și cel prefigurat de întoarcerea acasă (la casa din India), însoțită de Jai, una din fetițele medicului. Mesajul atenției la lumea altfel decât cea din care vii este transmis cu talent, prin aventura lui Nonny care pune în pericol logodna surorii lui Jai.
Cartea întreagă, de altminteri, este cartea unui condei de talent, care te învață cu subtilitate și care îți descoperă un spațiu fascinant, căruia candoarea copilului narator îi dă strălucirea încântătoare a unei povești adevărate. Deoarece, fie că ne referim la Nonny, fie că vorbim de Nani, noi tot la Kiki, descoperind India și atașându-se de ea cu puterea iubirii, ne gândim. O poveste indiană frumoasă, care ne îndreptățește să o așteptăm cu interes și pe cea care se va petrece în România.
Comentarii