Un nou capitol de monografie câmpulungeană

Neobosiții cercetători și autori de studii (și nu numai) Vasile și Otilia Sfarghiu au tipărit, recent, o nouă carte, Câmpulungul Moldovenesc – meseriași și meșteșuguri de-a lungul timpului, la Editura Axa din Botoșani (2009), reatestând, după multe alte rezultate „sectoriale” (toate exhaustive în „perimetrul” lor), capacitatea de a finaliza în curând o monografie atotcuprinzătoare a orașului-centru bucovinean.

 

La începutul extinsului „Argument” aflăm că autorii, primind de la doamna Silvia Cucu (nume demn de a fi reținut și lăudat) Cartea proceselor, verbale, au putut asigura completitudinea și coerența unor informații mai mult sau mai puțin izolate despre un domeniu vital pentru viața urbei și a zonei sale. Noul op, de aproape 280 de pagini, are două părți: Fruntași ai Societății Meseriașilor Români din Câmpulung și Împrejurime (1908-1947) și Cooperația meșteșugărească la Câmpulung Moldovenesc (din regimul comunist). Prima parte are o istorie impresionantă. Având în vedere apartenența Câmpulungului Moldovenesc la Imperiul Austro-Ungar, această istorie a fost creată/asumată de localnici împotriva tuturor vicisitudinilor în scopul emancipării și în semn de mîndrie națională, cartea despre ea imortalizând atât valori utilitare, cât și artistice (dovedite de Muzeul „Arta Lemnului”, Colecția de Linguri a profesorului Ion Țugui și alte muzee sau secții etnografice înființate după 1990). Pe fondul acestei istorii se succed 21 de biografii ale fruntașilor meșteșugarilor. A doua parte cuprinde istoria etatizată a meșteșugurilor și biografiile șefilor cooperației. O a treia „parte”, nescrisă, greu/imposibil de scris, doar trăită de cititor, generează tristețea dispariției meșteșugurilor sub tăvălugul globalizării, soldată cu lipsa din magazine a nenumărate obiecte de uz gospodăresc absolut necesare, unele dintre ele penibil „compensate” cu surogate la prețuri piperate, dar de mică durabilitate – rimare în „concertul” și concretul calității deplorabile a mai tuturor produselor capitaliste de azi (din sfera discuției pe această temă). Ca și alte lucrări ale merituoșilor autori câmpulungeni Vasile și Otilia Sfarghiu, cea de față este presărată cu sute de ilustrații (edificii locative, mobilier, fotografii, procese-verbale, schițe de lucrări, legitimații, diplome, cărți poștale și altele). Dintre toate, uimesc zecile de procese-verbale exemplar structurate și caligrafiate de la începuturi și până la cvasidispariția micilor industrii, acestea fiind nu doar documente profesionale întocmite cu maximă responsabilitate, ci, aproape toate, și semne ale dragostei de frumos și ale demnității, „autoportrete” scrise, reactivând încă o tristețe a oricărui cititor normal: că generația actuală (oare cu câte excepții?) nu numai că desconsideră scrisul frumos și scrie „cu laba gâștei”, dar o bună parte a nici ei nu mai știe să-și scrie numele, ceea ce, în contextul „modelor” preferate, semnifică trendul inconștienței și involuției civilizaționale… CONSTANTIN BLĂNARU