S-a făcut și se mai face multă vorbă despre afirmația președintelui Băsescu cum că „Școala scoate tâmpiți”. Dacă n-aș ști că pentru a rosti această sentință-insultă națională, președintele a făcut un efort de gândire, cum rar se întâmplă, i-aș cere să-și retragă cuvintele în fața cui le-a spus.
Cum m-am obișnuit cu profunzimea prezidențială, îl las pe domnul Băsescu în plata Domnului, că doar n-o să-i închidem tocmai președintelui gura, într-o țară în care libertatea de exprimare este garantată, transformându-se, de cele mai multe ori, în trăncăneală, mai ales când limba o ia înaintea minții. Dacă domnul Băsescu ar fi spus că școala scoate și tâmpiți, toți ar fi fost mulțumiți, nu s-ar fi simțit vizați direct și brutal, iar cei care, prin cancelarii, au luat obiceiul să facă orice altceva în afară de învățământ, și-ar fi dat pe seamă și le-ar fi străfulgerat prin cap ideea: „Președintele are și dreptate”. Că, uite, nu știu cum să vă spun, tot la școală se învață și despre conjuncția și, care te poate salva, dar ce zic eu salva, te scoate pur și simplu din rahat, că doar nu spui „ca calul”, „ca cafeaua”, bagi un și și ești salvat. Că acest și se bagă și unde nu trebuie, ține tot de școală, la fel ca și „deci”, rostit stereotip, tâmp și anapoda, trăgând concluzia înainte de a fi spus ceva. Deci, și în acest caz, adevărul trebuie să fie undeva, la mijloc, de regulă. Școala, prin natura ei, răspândește cunoștințe și educă caractere, dar depinde de fiecare participant cât își însușește din tezaurul culturii și gândirii. Depinde cu ce își populează mintea. Dacă își populează mintea numai cu discoteci, baruri, băuturi, țigări, droguri, nu poate ieși decât cum a spus domnul președinte. Secătura, scăpată de bacalaureat, cumpără o diplomă „la distanță”, ba, dacă este ambițioasă, cumpără și un doctorat și iată, cum devine cazul, că avem specialiști în tăiat frunze la câini. Și, puteți fi siguri că un tinichigiu sau ospătar propus școlii de domnul președinte nu este mai valoros decât un doctor în pipăit silicoane? Cine are dreptate? Depinde din ce perspectivă privești lucrurile. Sigur, s-a spus despre școală (despre slujitorii ei) că trebuie să se reformeze și, de douăzeci de ani, tot de reformă se vorbește, ba, unii, ca să dea greutate spuselor lor, îl evocă pe Spiru Haret, ca model de reformator al școlii românești de acum un secol. Nu-mai că nu se potrivește ce era pe vremea lui Haret cu ce este acum; altfel spus, altele sunt condițiile politice, sociale, culturale și economice, altele prioritățile și strategiile. Păi, dacă ai corupție, impostură, false valori, hoție și jaf, toate acționând ca o cangrenă în societate, cum ai vrea să fie școala? Ca să se poată face reforma în învățământ, ar trebui reformată întreaga societate. Avem forțele sociale capabile să facă asemenea răsturnare? Nu, nu le avem și nici perspectivă de a se forma. A reforma numai un segment al societății e ca și cum ai vrea să faci din cineva sportiv de performanță, târându-i picioarele. Va putea concura, dar la olimpiada handicapaților! Să privim și sfertul plin al paharului, să nu ne lamentăm și să nu ne plângem de milă, și, mai ales, să nu contăm că ne scoate cineva din prăpastia în care am căzut. Iată, nici domnul președinte, nici prefecții, nici diriguitorii județelor nu au o evidență a minților luminate, a inventatorilor, specialiștilor în tehnicile și științele de vârf. Trist este că nici ministerul de resort nu are o asemenea evidență, că, dacă ar fi avut, doamna ministru i-ar fi putut închide gura președintelui. Ar fi putut zice: „Avem în țară și străinătate atâtea mii de minți românești de vârf. Restul vă aparțin, domnule președinte, luați-le voturile!”. Numai din Vama, după 1989 și în ultimul timp, s-au ridicat prin forțe proprii, fără niciun ajutor din partea statului român, trei personalități științifice care și-au câștigat un loc de frunte în instituții științifice prestigioase din străinătate. Îmi este deosebit de plăcut să menționez aici pe Liviu Giosan, primul român care a obținut titlul de doctor în oceanografie, reputat specialist, cunoscut în străinătate și în țară, cercetător în geologie marină la Woods Hole Oceanographic în Massachusetts, SUA. A condus și a participat la expediții științifice în oceanele Atlantic, Pacific și Indian, precum și în Delta Dunării, Indusului și a fluviului Mackenzie. Nu a încetat să acorde atenție sporită studiului evoluției Mării Negre și Deltei Dunării și a atras atenția asupra pericolului real, care, în timp, va duce la dispariția Deltei Dunării. Acest pericol este datorat lipsei aluviunilor care anual se depun în Deltă, înălțând-o față de apele Mării Negre, oprite acum de barajul de la Porțile de Fier. Rezultatul cercetărilor întreprinse de Liviu Giosan s-au concretizat în numeroase studii publicate în reviste de circulație mondială. Spirit întreprinzător, Liviu Giosan nu ocolește problemele politice și soci-ale din țară, nu i-a întors spatele, deși Țara l-a lăsat să se descurce singur între străini. Tot singură, lăsată în lumea largă, s-a descurcat și s-a impus în lumea științifică fizicianul Daniela Bogorin, cercetător la NASA, care muncește atât de mult, încât nu găsește timpul necesar pentru a-și alcătui un CV de prins în ediția a II-a a Monografiei satului Vama. Pentru asta așteaptă concediul! Prin forțe proprii, fără niciun fel de ajutor material sau moral din partea statului român, a reușit și Oana Magdalena Frunză, doctor în informatică, „University of Ottawa”, Canada, cu specializarea în inteligență artificială, lingvistică și învățarea automată, titlu științific obținut în 2006. Din anul 2004 este asistent universitar la Universitatea Ottawa, Canada, iar în anii 2008 și 2009 a predat și un curs pentru elevii de gimnaziu și liceu: „Inteligența artificială și teoria jocurilor pe calculator”. Are cărți și studii publicate, participă la conferințe internaționale: Canada, SUA, Franța, Australia și România. Regret că aceste minți și multe, multe altele, nu lucrează în țară, nimeni de aici nu le dă nicio atenție și niciun sprijin. Unde sunt centrele noastre de cercetare? Din câte s-ar putea face, pentru a avea cât mai puțini dintre cei văzuți de domnul președinte peste tot, i-aș propune să instituie Bursa Prezidențială de Studiu (facultate, masterat, doctorat) pentru primele cinci minți promițătoare din țară, burse obținute, bineînțeles, prin concurs. Același lucru s-ar putea face și la județe: măcar câte o bursă de studii. De la domnul Flutur citire, s-ar putea da o bursă celui mai bun student de la Universitatea „Ștefan cel Mare”, ca să se vadă că lumină este și aici, în țară. Cum nu putem reveni la economia pastorală, adică să vezi toată țara ca un țarc de oi, bine ar fi să gândim și cu fața spre viitor. ION CERNAT
Comentarii