Pentru înscrierea pe lista UNESCO a Bisericii de la Sucevița

Conducerea Direcției de Cultură dorește să se implice

Referitor la faptul că Biserica Învierii de la Mănăstirea Sucevița nu a fost inclusă anul acesta în Lista Patrimoniului Mondial UNESCO, din cauză că documentația nu a fost completă, reprezentanții Direcției de Cultură, Culte și Patrimoniul Cultural Național sunt de părere că dacă s-ar fi solicitat colaborarea instituției sucevene în întocmirea dosarului, lucrurile ar fi stat altfel.
 

“Pentru la anul trebuie să ne implicăm, pentru că aportul nostru ar fi fost profesional și necesar, altfel dosarul ar avea aceeași soartă. Implicarea noastră ar fi fost mult mai benefică întregului demers. Putem oferi informații complete, obținute rapid la momentul necesar”, a declarat ieri directorul DCCPCN, Daniel Hrenciuc. Domnia sa spune că în legătură cu această problemă va discuta personal cu secretarul de stat în MCC, Vasile Timiș, care a făcut parte din delegația română prezentă zilele trecute la întâlnirea comisiei UNESCO de la Sevilla, pentru a vedea care sunt pașii de urmat. Biserica de la Mănăstirea Sucevița a fost singurul sit propus de România pentru 2009, pentru a intra în patrimoniul UNESCO, ea reprezentând o extindere a poziției ocupate deja în lista UNESCO de bisericile din nordul Moldovei, aflate pe lista UNESCO 1992. Demersurile pentru întocmirea dosarului pentru Sucevița au fost începute de Institutul Monumentelor Istorice din 1995, de dosar ocupându-se dna Tereza Sinigalia, care s-a deplasat la Sucevița și Dragomirna, o altă mănăstire propusă inițial, dar respinsă întrucât nu are pictură exterioară, spune dl Viorel Blănaru, consilier monumente la Direcția suceveană. Potrivit acestuia, dosarul a ajuns la UNESCO în 2003, dar nu a fost acceptat, un altul fiind depus în 2005, având însă aceeași soartă, deoarece “s-a depus un CD cu fotografii în loc ca acestea să fie listate”, spune dl Blănaru. Procedura a fost reluată în 2008, când s-a deplasat la Sucevița inspectorul de zonă al UNESCO, dna Petrova. Ea a solicitat ajutorul Direcției doar pentru a fi ghidată în teritoriu. Dl Blănaru mai spune că, într-adevăr, legea nu prevede colaborarea cu Direcția, dar la întocmirea dosarului pentru celelalte mănăstiri, în 1992, a existat această colaborare. “Direcția de Cultură e o instituție ocolită când e vorba de întocmirea dosarelor pentru monumentele istorice. Și acum noi am aflat din presă că dosarul pentru Sucevița a fost incomplet”. Pe de altă parte, dl Blănaru spune că UNESCO este pretențios în ce privește condițiile ce trebuie respectate pentru ca un monument să intre pe lista sa, nefiind un demers prea simplu. “UNESCO dorește să vadă și modul în care primăria localității respective gândește strategia evoluției în timp, urmărește aspecte legate de infrastructură, apă, canal, drumuri, atragerea turiștilor. Valoarea istorică se consideră că e demonstrată. Marea problemă este infrastructura. Ei vor monitorizarea numărului de vizitatori, traficul din zonă, felul în care e pus în valoare monumentul”. Reamintim că biserica menționată a făcut parte din lista de 29 situri propuse pe listă, din care comitetul UNESCO a selectat 16 situri din toată lumea, care vor fi incluse în Lista Patrimoniului Mondial UNESCO.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: